A fost odata ca niciodata un….baubau. Numele lui era URSS si la capatul celalalt al batului se afla un alt nene pe numele lui Sam. Ca asa e povestea. Apoi, brusc, fara ca Unchiu’ Sam sa-si foloseasca macar puscociul din dotare, baubau URSS s-a dus pe copca, luand cu ele toata floarea cea vestita a proletariatului estic.

Toata bune si frumoase numai ca unchiu’ Sam a ramas cu prea multe puscoace care ruginesc nefolosite. Asa ca a organizat o selectie pentru rolul de baubau si a tot gasit candidati. Povestea continua previzibil cu niste razboaie, teroristi, islamisti, etc, s-asa ajungem la Iran.

Dar ce e cu Iran? Pai Iran are petrol, ii uraste pe americani si pe evrei si strange arme pentru astia. Americanii se pare ca au cam epuizat scenariul cu arme ascunse in Irak asa ca in locul lor urla toti. Vorba filmului, nu mi-e frica de Rusia care are mii de rachete ci ce amaratii care pot strange una sau doua, eventual ilegale. Nu prea conteaza daca Iranul poate expedia la destinatie o arma nucleara, nici ca Israelul vecine detine un stoc necunoscut, evident, la care are dreptul.

Deci? Ce facem cu Iran? Un baubau eficient sta ceva mai mult in functie. Trasaturile de obicei sunt fanfaroniste, baubaul facand jocul public prin proliferarea de amenintari si declaratii ultra-optimiste despre propriile capacitati. Evident, media isi joaca si ea rolul isterizand populatia, cam cum a facut cea din Romania care decreta cu emfaza cu Iranul cel rau se pregateste sa atace Turcia in caz de ceva. Turcia si Israelul. Bai nene, in locul lor, as ataca mai repede direct SUA, pentru ca Sam inca pozeaza in campionul democratiei si s-ar mai retine din riposta. Dar Turcia? Israelul? Iranul ar mai ramane doar o pagina de istorie cand or sa termine astia cu ei.

Bine, ce e cu Iranul? Nu-mi permit sa judec o tara cu vreo 75 de milioane de locuitori si cu o istorie milenara. Iranul este o tara inconjurata de state mai mult sau mai putine dusmane sau corupte. Lasand la o parte Sharia, Iranul are vecini dubiosi, curiosi si invidiosi cel putin. La nord, peste Caspica, troneaza Rusia cea zambitoare, impreuna cu o mana de agitate state fost sovietice. Petroliste si ele si destul de supuse fata de curentul zonei. Mai la est avem Afganistanul, cel plin de trupe americane, si Pakistanul cel alunecos si cu curul in multe luntre. Islamiste sau nu, au propriile probleme. La vest Irakul, si ala plin de americani si oricum dusmanos din fire cu Iranienii, chestii tribale la mijloc. Mai la nord-vest stapaneste Turcia, care nu da doi bani pe dusmanii de orice fel si care e lasata in pace sa-si faca loc in zona in virtutea muschilor proprii. Ok, din punctul meu de vedere, Iranul sta prost. Foarte prost.

Si atunci pe ce mizeaza? Pe armata? Iranul pretinde ca detine o industrie autonoma capabila sa se ocupe de orice, mai ales de propria aparare. Prezinta inventii pe banda rulanta, de la rachete capabile sa doaboare orice tip de avion si pana la avioane invizbile. In realitate, Iranul detine o menajerie interesanta de scule hibride, mosteniri americane, britanice sau sovietice, plus mult laudatele inventii proprii. Sa fim seriosi, pe langa echipamentul pe care-l poseda Israelul sau Turcia, simple glume depasite tehnic. Insa ne amintim cu totii de a 4-a armata a lumii, adica Irakul din anii 90, la fel de demonizat si de stupid.

Mizeaza pe scandal. Pe necesitatea unui baubau galagios si are tot felul de urlatori in toate pozitiile posibile. Mizeaza, ca mai toate regimurile din partea asta a lumii pe stindardul Islamului. Cu totii invoca Jihad-ul impotriva necredinciosilor si mai ales al statului evreu sustinut din toti rarunchii de SUA, care intre timp a atras de partea sa cam toata floarea cea vestita a islamului. Asa ca Iranul e singur, incheind prietenii cu state la fel de dubioase precum Coreea de Nord sau Venezuela. Axa raului? Nazistii au tot dreptul sa fie jigniti de o asemenea comparatie.

Deci, ca sa incheiem: are nebunia atribuita Iranului si Ahmadinejadului suport real? Ar folosi ei daca ar avea arsenalul nuclear din dotare? Poate ca da, poate ca nu. Eu insa as paria pe faptul ca nu sunt nici macar aproape de statutul de putere nucleara in devenire. Se pare ca nu e chiar asa de simplu sa construiesti un arsenal nuclear pentru ca aici e faza tare: tatica, mi-e frica de un nebun cu o arma nucleara dar ala are o singura sansa in timp ce tu, din postura de detinator de arsenal, ai mii de sanse sa-l faci una cu pamantul inainte sa apese pe buton. Si nici faza cu teroristul cu bomba in SUA nu pare chiar asa de simpla.


George Bush. Celălalt...

Via BBC, am aflat că cel mai nou portavion nuclear al amerikanskilor, George Bush, a fost transferat pe tabla de şah a lumii, dinzona Golfului Persic taman în vecinătatea coastei Siriei. Împreună cu un sobor de escortă.

G.B. a fost lansat în anul 2006 şi a fost încorporat în flotă prin toamna anului 2009. Dolofanul este capabil să opereze de la bord 70 aparate de zbor, între care 48 avioane de atac.

Vax. Mai au destule din astea, aproape la fel de şmechere. Buba e… Hmmm, ce va ieşi în Siria? Că sirienii cereau lovituri aeriene  ONU (nah, bine că v-aţi învăţat!), sau o invazie din partea Turciei.

Nu trimitem şi noi un batalion? Un 8xx, că-s pregătiţi băieţii.


JSF F-35

Analistii militari care monitorizeaza lupta in trei pentru contractul in valoare de mai multe miliarde de dolari, spun ca Tokyo este incantat de tehnologia stealth a lui F-35, ce va permite monitorizarea clandestina a Chinei, Coreei de Nord si a Rusiei, in vecinatatea Japoniei.

Cumva, pare ca miscarea japonezilor inspre un avion de lupta american tine de ajutorul acordat de americani dupa cutremurul ce a avut loc in Martie 2011, pe teritoriul Japoniei.

Acum, desigur ca exista si negarea:

„Even before March 11 there were many factors in favour of the F-35, but since then that national security relationship between the two governments has become much closer.”

Al treilea avion aflat in cursa (trebuie sa-l mentionam, nu?) este F/A-18 Super Hornet.

Apropos de mentionat… Inspre finalul stirii originale, se spune doua chestii interesante.

Ia sa vedeeeti:

Eurofighter will not reveal the price tag on the aircraft but each jet should cost about EUR 76.3 million (GBP 65 million).

si,

The governments of India, Greece, Qatar, Oman, South Korea, Denmark, Switzerland, Turkey, Romania, Malaysia and Bulgaria are also contemplating buying the aircraft.

Sursa: Militarium


Nişte apaşi şi AH-64D Apache Longbow Block III

AH-64D Apache Longbow Block III… Este că noi nu avem în dotare vreo ceva care să aibe un nume aşa de lung? Bine, noi nu prea avem şi atât.

Dar, la prietenii, vecinii, eliberatorii şi democratizatorii tuturor, adică la Americani, e! Adică sunt, că taman ce au primit două bucăţi, care-s şi primele.

Pe lângă ce face un elicopter AH-64D Apache Longbow Block II, elicopterele AH-64D Apaceh Longbow Block III fac cartofi prăjiţi, salată de roşii, şeaorma cu dă toate, piţa, plus clasicele „taie lemne, bate cuie, etc”…

Peste toate astea, poate controla UAV-uri şi UCAV-uri. Pentru dezamăgiţii care se aşteptau să poată controla UUV-uri şi UCUV-uri, regrete eterne.

Ce bun ar fi un din astă cu nume lung (AH-64D Apache Longbow Block III) la casa omului! Să îţi controleze el UAV-urile şi UCAV-urile prin gospodărie, în timp ce tu faci altceva.

Apropos! Ce bine mi-ar fi prins mie! Să vă povestesc: la noul job, am un nene sudor, care e de fapt electrician. Nici electrician nu e…, dar în fine. Eh, nea’ ăsta, ţine în mână cleştele cu electrod şi dă afturi. Evident, buba e că le dă atunci când nu trebuie şi mai ales când toată lumea e cu ochii înspre el. Mai rău… şi dacă se scarpină în cufund, ori dacă tuşeşte, sau dacă se învârte pe loc, electrodul lui nimereşte în ceva metalic şi bzzzz… Iar ne blitzuie pe toţi! Îmi vine să îl sinucid!

Revenind: ce bine mi-ar fi prins mie un AH-64D Apache Longbow Block III din ăsta, să controleze nişte UCAV şi UAV, care fiecare să fi făcut ce n-am fost eu în stare pe acest week-end, pe motiv de b–z-z-z-z-, bzzzzzzz, blitzuială de la nea’ sudoru’!

Revenind:

Apaşii gâdilă pe Apache

Taiwanul a fost primul client pentru Block III, din care vor primi începând cu mijlocul anului 2012. Desigur, ei îl vor boteza mai scurt: Ping-Pong.

Etc, bla-bla. Urma nişte reclamă.

Mai bine să vedem un filmulete:


Cat pe-aci sa... Dar, oricum le va veni randul.

Sursa imaginii: Nouaromanie

Bre, mare supărare-mare! Iranul plănuia asasinarea ambasadorului Arabiei Saudite la Washington!!

Deşi era logic faptul că S.U.A. n-ar fi sărit la gâtul celor care ameninţau cumva protectoratul Saudit, aşa, pocnind din degete, cu vreo patruzeci de mii de militari aflaţi în Irak şi fără adunarea vasalilor plus o concentrare de forţe ce ar fi luat vreo jumate de an, unii s-au speriat.

Drept pentru care, Pentagonul a comunicat:

„The US military has longstanding concerns about Iran’s malign influence in the region. But with respect to this case, it is a judicial and diplomatic issue”

– declaraţia purtătorului de cuvânt al Pentagonului, căpitanul John Kirby, care întrebat dacă Statele Unite au luat în considerare o acţiune militară, a răspuns:

„Only the president gets to rule in or rule out how he wants to use his military.”

John Kirby a specificat că dejucarea planului de asasinare a ambasadorului saudit soldată cu capturarea celor doi iranieni, este de acum în domeniul Departamentului Justiţiei.

Sursa: Spacewar

Ce va urma?

Nimic.


Pe cuvânt că nu sunt deasupra chefului. 🙂 E pe bune, după cum urmează:

“Commander of the Navy of the Army of the Islamic Republic of Iran broke the news about the plans for the presence of this force in the Atlantic Ocean and said that the same way that the world arrogant power is present near our marine borders, we, with the help of our sailors who follow the concept of the supreme jurisprudence, shall also establish a powerful presence near the marine borders of the United States,” the story said. The reference to the “world arrogant power” was presumably intended to refer to the United States.

Zice CNN, citând IRNA.

Acuma, nebun să fii să faci gestul, dar cu susţinere îţi iese un power projcetion la mişto, de moare lumea.

Mai rău, personaj negativ să fii şi, se merită.

Economic vorbind, te costă. Un lanţ de aprovizionare micuţ, cu două nave care să facă realimentarea şi aprovizionarea, plus o fregată schimbată din când în când, sau cu escale la vecinii şi prietenii venezueleni, contra nişte strigături pe acelaşi ton şi acolo, de-o ciorbă, sigur iese.

E un fel de miştou’, dar ca gest, ţine.

Ca şi costuri, Iranul nu va da faliment în această manevră de imagine. Buba e la cei din terenul advers: SUA va mobiliza preventiv mai mult şi va cheltui mai mult pentru a monitoriza o fregată care îi perpeleşte (cu prezenţa) la foc mic. Incredibil, nu? Că, deh, simplu ar fi să pună câte un UAV cu geana pe nava iraniană. Este?

Dar, dacă la bordul barcazului iranian se află… „ceva”?

Şah!


F-18 cu două AIM-9X Block II

Sursa: Raytheon

U.S. Navy a efectuat recent două teste de trageri reale cu rachete aer-aer Raytheon AIM-9X Block II Sidewinder, ambele terminate cu succes. După recenta aprobare pentru ca Raytheon să înceapă producţia de serie la o rată scăzută, AIM-9X BLock II este programată pentru testări operaţionale în primăvara anului 2012.

În cadrul celor două misiuni, un avion F/A-18D a lansat câte o rachetă echipată de testare împotriva a unei ţinte BQM-74, pentru a testa capabilităţile îmbunătăţite de fixare pe ţintă după momentul lansării şi noutăţile implementate (new data link, extended range lofting fly-out profile and improved all weather DSU-41 laser fusing, optimized against small targets).

În prima misiune a fost testată abilitatea armei de a lovi o ţintă de dimensiuni extrem de mici care zbura la altitudine joasă pe deasupra deşertului din California… „at an extended beyond visual range”.

Ua tă fac??? Extended BVR la AIM-9? Sau nu înţeleg eu bine…

A doua misiune a demonstrat că Block II nu are nevoie de ochelari de soare, sau umbrelă, ori alte accesorii, ci, este o din aia mică şi rea, de all weather, pe care pilotul a tras-o de la o altitudine de mai puţin de 1000 picioare şi ceva nori, pe care i-a penetrat şi a făcut cioburi ţinta care evolua pe deasupra. Norilor.

Lucru dracu…

Sursa: Defense-update


Pentru ca nu suntem narcisisti, am fi tentati sa spunem. Sau pentru ca le caram steagul prin Afganistan, dupa ce am mers cu ei si prin Irak. Suntem tentati sa credem ca americanul de rand stie doar de Dracula, Ceausescu, Nadia, Nasty Nastase si Hagi. Poate ca asa e, in definitiv nici romanul de rand nu stie prea multe despre americani, decat ca sunt niste smecheri bautori de Coca Cola, bogati si cam capitalisti.

O discutie cu al nostru camarad Sweeper, mi-a adus aminte de o alta cu un blogger american, Solomon cel cu Snafu. Initial, am avut senzatia ca omul ma cam duce in barci. Nu intelegeam de ce ar aprecia asa de tare Romania, doar un punct pe harta pentru el, si armata romana in special. Omul a fost insa clar, mi-a explicat cu frumosul. El a zis asa: baietii vostri din Afganistan sunt pregatiti sa lupte. Se duc cu ce au, adica cu echipamentul vostru adaptat la fata locului ad-hoc, cu mult curaj si fara nazuri. Nu pentru ca sunt fraieri, ci pentru ca sunt soldati. Americanii prefera sa iasa in patrulare cu romanii, nu cu francezii sa nemtii care sunt mult mai figuranti si care nu se pot caca fara curpapier parfumat. Noi, astia mai din topor, nu ne dam cu fofarlica.

Toata lumea il arata cu Base pentru vizita lui la Washington si trasul in poze cu Hussein al Americii. Fratilor, voi unde ati prefera sa va duceti? La Waashington D.C. sau la Paris, cu unchiu’ Sarko? Io as alege SUA, chiar si pentru a arata ca desi ma pregatesc sa ma uschiti din presedentie, Unchiul Sam inca face poze cu mine. Poate prim-ministru?

Eu l-am crezut pe Solomon. L-am inteles cand ne lauda IAR330 Socat, flota de dunare, MIG-21-urile Lancer sau baietii din A-stan. Pentru ca el a inteles, mult mai bine decat media noastra, decat toata gasca de Gagale, ca soldatii nostri ne prezinta cu mandrie, la fel de bine ca Nasty sau Nadia, chiar daca mai modesti. Dar si risca mai mult, nu? Isi fac treaba, in ciuda faptului ca dispun de o tehnica aflata cu ani lumina in spatele dotarii marine-ului de rand.

Inca odata, respect Armatei Romane. Fara a fi un fanatic, fara a fi macar un soldat, fara a pretinde ca stiu exact ce se intampla acolo, fara a alerga dupa accesari in numele blogului, ma inclin in fata femeilor si barbatilor care au ales aceasta meserie. Cinste lor!


?

Sursa: Adevarul

Am pus semnul întrebării, pentru că a fost cel mai potrivit comentariu al meu.

Oare cum a fost cu adevărat?

S-a simţit oare Traian Băsescu timorat? Mă întreb aşa, neutru şi ca un om normal.

Eu aş fi fost timorat. Aş fi timorat şi la o întâlnire cu Traian Băsescu. Dar, cel mai mult mi-ar place nu să mă întâlnescu la o discuţie cu Traian Basescu şi nici măcar cu Barack Obama. Cel mai mult aş vrea să îl cunosc pe domnul general Dan Ghica-Radu.

Revenind la întâlnirea întâmplată, oare ce au discutat cei doi preşedinţi?

Evident, nu mă pot abţine de la un mişteaux şi arunc o întrebare neastâmpărată: oare cum ar fi fost o întâlnire între Traian Băsescu şi Sarkozy? 😀

Şi dincolo de discuţii, cu ce ne-am ales? Noi, românii, România.

Militar, geopolitic. Atât „măcar”, de-am cunoaşte.

Eu, arunc un minim şi un maxim. Exact aşa, ca în titlu, între optimism şi pesimism. Zic, dar invers: F-16 second hand, pe datorie, şi un maxim reprezentat de sistem AEGIS la bordul fregatelor româneşti. Scutul e deja aranjat.


Via Standart News, afla ca Whasingtonul intentioneaza sa ofere Bulgariei un imprumut pentru achizitia de avioane F-16.

Un grup de oficiali americani vor sosi luna viitoare in Bulgaria pentru a propune un nou si imbunatatit targ pentru avioanele americane, confirma si ministrul apararii bulgar, Anyo Angelov – care declara insa:

“There are different options and I repeat once again nothing have been decided yet. We will consider all options,”