T-72 upgradat

Armata etiopiana este pe cale de a achizitiona 200 de tancuri T-72 iar cei ce le vor satisface pohtele sunt ucrainienii, detinatori de fabrici de tancuri si stocuri de arme sovietice nevandute. Afacerea nu este foarta banoasa dar 100 de milioane de dolari sunt mai buni in plus decat in minus si ar putea deschide portile unei colaborari mai largi.

Etiopienii sunt mari amatori de tancuri sovietice, in prezent operand T-62-uri si T-54-uri. T-72-urile in discutie sunt modele upgradate, ucrainienii dorind sa se ocupe si de alte modernizari solicitate de partea africana.

Sursa: Armedforces


Black Eagle

Rusii au traditie in tancuri. Le fac simple, eficiente, rezistente, potrivite pentru strategia lor (pe ei, pe mama lor) si in numar mare. Dar, din pleiada de tancuri celebre, care a debutat cu faimosul T-34, rusii au dat si rateuri. Pentru ca, la un moment dat, chiar ei s-au prins ca hoardele de T-55/T-62/T-62/T-72/T-80 care terorizau Vestul erau mult in urma reputatiei pe care si-o castigasera, fara a intra in lupta. Iar atunci cand au facut-o, s-a ales praful si pulberea de tot. Rand pe rand, tancurile sovietice au fost umilite de tancurile vestice, Centurion, Challeger sau M1A1 Abrams facand instructie cu ele. Ca sa fim cinstiti, echipajele erau din alte neamuri.
Asa ca, in cautarea super-tancului viitorului, rusii au trecut la „obiecte”, acestea fiind menite sa inlocuiasca cel mai modern tanc al rusilor, singurul post-sovietci, T-90 sau super-T-72-ul.

Obiect 640 „Black Eagle”

Producator: Transmash, uzina Omsk, 1994-2000
Greutate: 48 tone
Echipaj: 3, protejat intr-o capsula interna, protectie CBRN
Motor: turbina pe gaz, 1200/1500 cp Diesel
Viteza maxima pe sosea: 75 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 50 km/h
Tun: 125 mm 2A46M/152 mm, capacitate ATGM, incarcator automat, sistem de ochire laser, electronica de ultima generatie
Munitie: 36 proiectile
Armament auxiliar: 7.62 mm coaxial, 12.7 mm Kord AA
Sisteme de protectie: Shtora-1, Drodz-2
Armura: Kaktus
Stadiu: prototip. Proiectul a fost anulat din cauza lui T-80 care s-a comportat discutabil in razboiul din Cecenia. In plus, finantarea a depasit previziunile initiale.

Obiectul 195 „T-95”
Poate cea mai cunoscuta tentativa de MBT rusesc de ultima generatie, despre el am tot vorbit.

Producator: Uralvagonzavod UVZ, fabrica Nizny Tagil, 1998-2009
Greutate: 50 tone
Echipaj: 3, protejat intr-o capsula interna, protectie CBRN
Motor: turbina pe gaz, 1500/2000 cp Diesel
Viteza maxima pe sosea: 100 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 50 km/h
Tun: 152 mm, capacitate ATGM, incarcator automat, sistem de ochire laser, electronica de ultima generatie
Munitie: 36 proiectile
Armament auxiliar: 7,62 mm automat, controlat de la distanta
Sisteme de protectie: Shtora-1, Drodz-2/Arena
Armura: Relikt
Stadiu: rusii l-au tinut in teste vreo 6 ani, acum il tin la naftalina, abandonand, se pare, ideea anul trecut.

Obiectul 230

Producator: OAO „Spetzmash”, uzina din Leningrad, 1988-1992
Greutate: 50 tone
Echipaj: 2, protejat de capsula interna
Motor: turbina pe gaz, 1800 cp, suspensie hidropneumatica
Viteza maxima pe sosea: 95 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 60 km/h
Tun: 152 mm, capacitate ATGM, incarcator automat
Munitie: 30 proiectile
Armament auxiliar: 7,62 mm
Stadiu: un prototip a fost testat in 1992, lipsa de fonduri a oprit continuarea proiectului

Obiect 477 „Molot”-FST-2

Producator: Kharkov KB, uzina Kharkov, 1981-1990
Greutate: 50 tone
Echipaj: 3
Motor: 1500 cp
Viteza maxima pe sosea: 75 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 50 km/h
Tun: 152 mm 2A83
Munitie: 34 proiectile
Armament auxiliar: 7,62 mm
Sisteme de protectie: Shtora-1, Arena
Stadiu: caderea URSS a insemnat caderea obiectului


MBT-70 cu stea in frunte

MBT-70 sau KPz 70, asa cum este el cunoscut de nemti, a fost un proiect comun derulat in anii 60 de Germania aia federala si de SUA. De retinut faptul ca respectivul tanc era cu mult peste vremea sa, cam la toate capitolele dar si costurile erau pe masura intr-un final dovedindu-se prea mari.

In anii 60, RFG-ul opera Leopard 1 in timp ce SUA defila cu M60. Ambele erau atente la tancurile sovietice sau din blocul comunisc, in marea lor majoritate T-54/55 dar aparitia T-62-ului era ingrijoratoare. De fapt, Vestul si-a petrecut urmatorii 30 de ani proiectand tancuri din ce in ce mai sofisticate, speriati de T-72 si T-80. Asa ca, au pus-o de-o colaborare si MBT-70 a iesit.

Motorizare

Cu o viteza medie de 70 de km pe ora pe sosea, 70-ul avea mai multe versiuni de motorizare. Americanii mergeau pe un Continental AVCR V-12 diesel cu 1,470 cp in timp ce nemtii au optat pentru un model Daimler Benz de 1,500 cp. Ambele modele consumau in draci datorita greutatii pe care trebuiau sa o sustina dar asigurau si o viteza remarcabila.

Armament

MBT-70 era inarmat cu un tun-lansator de 152 mm, model Xm150 care puntea lansa orice tip de proiectil specifice (HEAT, APFSDS, HE) dar si rachete ghidate Shillelagh cu o raza de actiune de 3 km. Sistemul de ochire era cu laser iar tunul dispunea de incarcare automata atat pentru proiectile cat si pentru rachete.

Armamentul secundar era compus dintr-un tun automat de 20 mm telecomandat si o mitraliera coaxiala de 7,62 mm.

Protectie

Armura era si ea un speciala oferind o protectie maxima contra unui proiectil APDS de 104 tras de la doar 800 m.

Per total tancul s-a dovedit mult mai performant decat M60-ul. Mai rapid, mai bine protejat, mai bine inarmat. Cu toate astea, problemele au aparut aproape imediat in faza de testare iar remedierea lor a costat bani si timp.

Germanii au utilizat sasiul pentru a dezvolta un tanc separat botezat Keiler, inarmat cu un tun de 120 mm. Acesta s-a dovedit a fi mult mai viabil decat XM-150 care a avut probleme serioase cu munitia si sistemul de incarcare automata. Probleme au existat si cu tunul automat de 20 mm care arata bine pe hartie dar foarte prost in timpul utilizarii, rata sa de foc si acuratetea tirului fiind principale neajunsuri.

In plus, MBT-70 avea mari probleme de greutate. Prevazut cu o greutate initiala de 46 de tone, a ajuns rapid la 54, fortand faza de proiect sa regandeasca anumite elemente. Greutatea finala a fost de 50 de tone fiind chiar si asa destul de greu pentru acea vreme, oricum, mult prea greu pentru vehiculele de recuperare si asistenta existente.

Abandonat mai intai de nemti care au decis ca e mai intelept sa se concentreze pe Leopard-ul din dotare, proiectul a fost incheiat si de americani in 1971, dupa mai multe prototipuri construite si multe milioane de dolari papate. Proiectul care initial ar fi trebuit sa coste 80 de milioane ajunsese deja la 330 iar tancul produs ar fi costat 1 milion de dolari bucata enorm pentru aceea perioada. In plus, problemele cauzate de utilizarea unor tehnologii inovatoare dar netestate erau evidente si continue.

MBT-70 a avut insa si parti bune. Proiectul, imposibil pentru acea vreme, a reprezentat totusi baza pentru 2 dintre cele mai puternice MBT-uri din zilele noastre. Germanii au luat deoparte Keiler si au crescut din el, mai ales din motorizare si tunul principal de 120 mm, Leopard-ul 2 iar americanii au deviat fondurile existente si know how-ul capatat in proiectul XM815 aka XM1 aka M1 Abrams.


Shit happens

NATO a intrat oficial in paine pe 31 martie 2011 rebotezand misiunea libiana cu numele de Unified Protector pentru a sintetiza cam ce fac ei acolo. Conform rezolutiei ONU mult-trambitata 1973, NATO se ocupa cam de aceleasi chestii ca si alianta initiala: instaurarea unei zone de interdicitie aeriana, protejarea civililor si supararea lui nenea Muammar. In rest, media a lasat-o mai moale cu Lybia si oricum, nimeni nu mai intelege nimic altceva decat ca sunt in pana de idei si ca atata vreme cat SUA nu o sa trimita trupe terestre, Muammar Ghaddafi nu o sa predea.

Comandantul operatiunilor NATO, contra-amiralul Harding are la dispozitie, conform propriei declaratii 100 de avioane de lupta si logistice plus 12 nave de razboi. Da, Charles de Gaulle a ajuns in zona vaslind din greu dar unchiu’ Sarko nu-l lasa sub comanda NATO. Apropo de Sarko, am inteles ca e la moda la el in Franta sa fie scos afara din primarii in timpul cununiilor civile. Frumos…….

Si, daca tot zboara prin zona, cu ce se mai lauda zburatorii NATO? Pai, arunca in aer tot ce vad. Intre 8-10 aprilie, au distrus nu mai putin de 40 de tancuri in apropiere de Misrata si Ajadabya. In plus, au lucrat la liniile de comunicatie ale lui Muammar, au mai aruncat in aer depozite de munitii si combustibili, hrana, spitale, copii, femei, asta, partea din urma fiind decretata de colonel.

Oficial, nu se vede niciun viitor in care colonelul va disparea cuminte din peisaj. Nasol ca nu se mai vede nici ala in care dispare calare pe un Tomahawk. Ramaneti pe receptie, se anunta un an greu.

Sursa: Defense news


T-72-ul, arma preferata a celor bombardati de Occident

Cred ca nici el nu mai stie. Tehnic vorbind, cifrele reale privind fortele armate ale lui Ghaddafi sunt aproape imposibil de aflat cu exactitate. Cert este ca rebelii controleaza o parte semnificativa din arsenal, fiind capabili sa execute atacuri aeriene, ceea ce inseamna ca o parte la fel de importanta din armata a iesit de sub controlul colonelului&fiilor.

Ce a mai ramas? Colonelul, ca un bun anti-occidental a importat o groaza de armament preponderent sovietic dar in ultimii ani a apelat si prietenul si fratele Berlusconi. Amandoi mari pasionati de femei frumoase si masini scumpe, au incheiat si ceva afaceri.

Inainte de inceperea rebeliunii sau revolutiei sau loviturii de stat, armata libiana avea un arsenal frumusel compus din aproape 2000 de tancuri. Evident, ca si in cazul Irakului cel belicos de-acu 20 de ani, mare parte dintre ele sunt stravechi, peste jumatate fiind T-54/55 mai mult sau mai putin functionale, si doar vreo 200 de T-72 modernizate prin 2010 de rusi, deci ceva mai eficiente. E de remarcat ca nenea Ghaddafi se pregatea sa cumpere o groaza de arme rusesti de generatie noua, dar nu cred ca va mai apuca.

La capitolul alte vehicule blindate intra alte aproximativ 2000 de vehicule, majoritate vechi, cum ar fi BRDM2, BMP1, BDM 1, BTR-50, BTR-60 si vreo 50 de EE1 Cascavel braziliene.

Cifra 2000 este una magica pentru armata lor. Cam atata artilerie au, de la obuziere si pana la tunuri autopropulsate. Da, si Ghaddafi are lansatoare multiple de rachete si tadaaaammm, Scud-uri frate, plus ceva FROG-7. Au si rachete anti-tanc vere, MILAN dar si faggot-uri rusesti. Oare de ce ti-ai numi un lansator de rachete „poponar”?

La capitolul anti-aeriana, Libia dispune de sisteme Crotale, SA-7 Grail, SA-9/SA-13, SA-2, SA-3, SA-5 Gammon, SA-8b Gecko si tunuri de diferite natii si calibre.

Aviatia acum. Candva aveau Dessault Mirage F1. Au disparut si unul dintre alea 2 ramase a fugit in Malta. Mig-21 ne-Lancer, sau macar Bis, au vreo 20, si au cam explodat din ele in ultimele zile. Mig-uri 23 ar trebui sa tot fie o suta dar nu se stie cate zboara pentru Ghaddafi si cate nu. Pentru aruncat bombe in capul rebelilor colonelul mai dispune si de Su-22 si Su-24 plus niste Soko-uri yugoslave. La capitolul elicoptere de atac, sursele (vai de mama lor), se contrazic: unii zic ca ar avea Mi-24 Hind, altii vorbesc de o versiune mai nou, Mi-35 Hind E. Oricum, numarul e greu de precizat.

Cu marina terminam mai repede, probabil mai repede decat fortele Unchiului Sarko Napoleonul. Flota libiana are 2 fregate din clasa Koni, 2 corvete Nanuchka ceva nave de atac mai mici si vreo 6 submarine mai mult moarte decat vii Foxtrot.

Iulica, pariez ca nu te-ai gandit la asta cand planuiai sa invadezi Italia acu vreo luna, nu? Ai halit nu numai saratelele dar si ideile marelui colonel.


North Korea is Best Korea

Televiziunea Nord Coreeană a prezentat de curând un reportaj video cu un tanc nou, denumit Storm Tiger pe care oficialii Coreei de Sud l-au numit M2002 după anul în care au aflat de el. Aici seamănă un pic cu noi, nu? Dacă vrei să afli ceva despre tehnica de luptă a României cauţi pe site-urile altor ţări.

Noul tanc al Coreei de Nord pare a fi avut la bază tancul rusesc T-62, un model „unsuccesful” care a fost fabricat în serie de Coreea din Nordul Coreei de Sud. M2002/Storm Tiger/Sturm Tiger/etc.  a fost „în aparenţă” dezvoltat în anii ’90 şi are la bază tehnologii din anii ’80. Sudiate prin ’70, gândite cam în ’60 şi inspirate de cele ale anilor ’50 care la rândul lor derivaseră din învăţămintele anilor ’40, îmbunătăţite drastic faţă de cele ale anilor ’30, care nu difereau cu mult faţă de tehnologiile de prin ’20. Oricum, tancurile au apărut în primul război mondial… aşa că nu vă speriaţi, mă opresc aici. Cu răutăcismele, vorba aia.

It appears to be a 40 ton vehicle, un pic mai lung decât T-62 şi s-ar putea să aibă ceva electronică modernă. Coreea de Nord îl descrie ca fiind un tanc modern, Sturm Tiger-ul este cu câteva decenii în urma tancurilor Occidentale şi chiar sud-coreene.

Coreea dinspre Nord are circa 4000 de tancuri, majoritatea fiind bazate pe tehnologii de prin 1950 – 1960. Care derivă din tehnologiile anilor precedenţi, bineînţeles.

Bună asta! Cică: Against modern tanks, the North Korea vehicles perform more as targets than adversaries. Nu? Vorba lui Piţurcă.

Deşi nu-i important, în articolul original se menţionează că Nordiştii  (sanchi!) au importat 500 de tancuri T-62 prin anii ’70. Aha, poate că este pentru că se continuă cu:

Then, in the 1980s, North Korea produced 1,200 lighter and modified versions of the T-62 (as the Chonmaho). There were five different models, with later ones having the ERA (Explosive Reactive Armor) and laser range finder.

Most Chonmaho tanks have since died of old age and lack of spare parts, with about 500 still available for service. This vehicle weighed 40 tons, had a four man crew, a 115mm gun (plus a 14.5mm and 7.62mm machine-guns) and added ERA. Top speed was 50 kilometers an hour and range on fuel carried was 450 kilometers. The original T-62 was an improved T-55, weighed 41.5 tons, entered service in 1961. Over 22,000 were eventually built, when production ended in 1975. There have been many improvements since. It is a simple tank, and over a thousand remain in service around the world. Russian T-62s most recently saw combat two years ago in Georgia. The T-62 can trace its design back to World War II. That’s because the T-54, which the T-62 evolved from (via the T-55), was developed in 1944. The basis for the T-54 was the T-44, an advanced model of the legendary T-34. The T-62, however, was the end of the line, in more ways than one.

Minunat. N-am aflat de fapt nimic. Este? 😛

Sursa: Strategypage