În galeria foto de mai la vale, câteva imagini cu pensionarea bătrânelor „55”-uri din insula Kunashir – arhipelagul Kurile.

În locul acestora, vor sosi tancuri T-80BV.

Enjoy:

Sursa: Siberian Shapran



Black Eagle

Rusii au traditie in tancuri. Le fac simple, eficiente, rezistente, potrivite pentru strategia lor (pe ei, pe mama lor) si in numar mare. Dar, din pleiada de tancuri celebre, care a debutat cu faimosul T-34, rusii au dat si rateuri. Pentru ca, la un moment dat, chiar ei s-au prins ca hoardele de T-55/T-62/T-62/T-72/T-80 care terorizau Vestul erau mult in urma reputatiei pe care si-o castigasera, fara a intra in lupta. Iar atunci cand au facut-o, s-a ales praful si pulberea de tot. Rand pe rand, tancurile sovietice au fost umilite de tancurile vestice, Centurion, Challeger sau M1A1 Abrams facand instructie cu ele. Ca sa fim cinstiti, echipajele erau din alte neamuri.
Asa ca, in cautarea super-tancului viitorului, rusii au trecut la „obiecte”, acestea fiind menite sa inlocuiasca cel mai modern tanc al rusilor, singurul post-sovietci, T-90 sau super-T-72-ul.

Obiect 640 „Black Eagle”

Producator: Transmash, uzina Omsk, 1994-2000
Greutate: 48 tone
Echipaj: 3, protejat intr-o capsula interna, protectie CBRN
Motor: turbina pe gaz, 1200/1500 cp Diesel
Viteza maxima pe sosea: 75 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 50 km/h
Tun: 125 mm 2A46M/152 mm, capacitate ATGM, incarcator automat, sistem de ochire laser, electronica de ultima generatie
Munitie: 36 proiectile
Armament auxiliar: 7.62 mm coaxial, 12.7 mm Kord AA
Sisteme de protectie: Shtora-1, Drodz-2
Armura: Kaktus
Stadiu: prototip. Proiectul a fost anulat din cauza lui T-80 care s-a comportat discutabil in razboiul din Cecenia. In plus, finantarea a depasit previziunile initiale.

Obiectul 195 „T-95”
Poate cea mai cunoscuta tentativa de MBT rusesc de ultima generatie, despre el am tot vorbit.

Producator: Uralvagonzavod UVZ, fabrica Nizny Tagil, 1998-2009
Greutate: 50 tone
Echipaj: 3, protejat intr-o capsula interna, protectie CBRN
Motor: turbina pe gaz, 1500/2000 cp Diesel
Viteza maxima pe sosea: 100 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 50 km/h
Tun: 152 mm, capacitate ATGM, incarcator automat, sistem de ochire laser, electronica de ultima generatie
Munitie: 36 proiectile
Armament auxiliar: 7,62 mm automat, controlat de la distanta
Sisteme de protectie: Shtora-1, Drodz-2/Arena
Armura: Relikt
Stadiu: rusii l-au tinut in teste vreo 6 ani, acum il tin la naftalina, abandonand, se pare, ideea anul trecut.

Obiectul 230

Producator: OAO „Spetzmash”, uzina din Leningrad, 1988-1992
Greutate: 50 tone
Echipaj: 2, protejat de capsula interna
Motor: turbina pe gaz, 1800 cp, suspensie hidropneumatica
Viteza maxima pe sosea: 95 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 60 km/h
Tun: 152 mm, capacitate ATGM, incarcator automat
Munitie: 30 proiectile
Armament auxiliar: 7,62 mm
Stadiu: un prototip a fost testat in 1992, lipsa de fonduri a oprit continuarea proiectului

Obiect 477 „Molot”-FST-2

Producator: Kharkov KB, uzina Kharkov, 1981-1990
Greutate: 50 tone
Echipaj: 3
Motor: 1500 cp
Viteza maxima pe sosea: 75 km/h
Viteza maxima teren accidentat: 50 km/h
Tun: 152 mm 2A83
Munitie: 34 proiectile
Armament auxiliar: 7,62 mm
Sisteme de protectie: Shtora-1, Arena
Stadiu: caderea URSS a insemnat caderea obiectului


MBT-70 cu stea in frunte

MBT-70 sau KPz 70, asa cum este el cunoscut de nemti, a fost un proiect comun derulat in anii 60 de Germania aia federala si de SUA. De retinut faptul ca respectivul tanc era cu mult peste vremea sa, cam la toate capitolele dar si costurile erau pe masura intr-un final dovedindu-se prea mari.

In anii 60, RFG-ul opera Leopard 1 in timp ce SUA defila cu M60. Ambele erau atente la tancurile sovietice sau din blocul comunisc, in marea lor majoritate T-54/55 dar aparitia T-62-ului era ingrijoratoare. De fapt, Vestul si-a petrecut urmatorii 30 de ani proiectand tancuri din ce in ce mai sofisticate, speriati de T-72 si T-80. Asa ca, au pus-o de-o colaborare si MBT-70 a iesit.

Motorizare

Cu o viteza medie de 70 de km pe ora pe sosea, 70-ul avea mai multe versiuni de motorizare. Americanii mergeau pe un Continental AVCR V-12 diesel cu 1,470 cp in timp ce nemtii au optat pentru un model Daimler Benz de 1,500 cp. Ambele modele consumau in draci datorita greutatii pe care trebuiau sa o sustina dar asigurau si o viteza remarcabila.

Armament

MBT-70 era inarmat cu un tun-lansator de 152 mm, model Xm150 care puntea lansa orice tip de proiectil specifice (HEAT, APFSDS, HE) dar si rachete ghidate Shillelagh cu o raza de actiune de 3 km. Sistemul de ochire era cu laser iar tunul dispunea de incarcare automata atat pentru proiectile cat si pentru rachete.

Armamentul secundar era compus dintr-un tun automat de 20 mm telecomandat si o mitraliera coaxiala de 7,62 mm.

Protectie

Armura era si ea un speciala oferind o protectie maxima contra unui proiectil APDS de 104 tras de la doar 800 m.

Per total tancul s-a dovedit mult mai performant decat M60-ul. Mai rapid, mai bine protejat, mai bine inarmat. Cu toate astea, problemele au aparut aproape imediat in faza de testare iar remedierea lor a costat bani si timp.

Germanii au utilizat sasiul pentru a dezvolta un tanc separat botezat Keiler, inarmat cu un tun de 120 mm. Acesta s-a dovedit a fi mult mai viabil decat XM-150 care a avut probleme serioase cu munitia si sistemul de incarcare automata. Probleme au existat si cu tunul automat de 20 mm care arata bine pe hartie dar foarte prost in timpul utilizarii, rata sa de foc si acuratetea tirului fiind principale neajunsuri.

In plus, MBT-70 avea mari probleme de greutate. Prevazut cu o greutate initiala de 46 de tone, a ajuns rapid la 54, fortand faza de proiect sa regandeasca anumite elemente. Greutatea finala a fost de 50 de tone fiind chiar si asa destul de greu pentru acea vreme, oricum, mult prea greu pentru vehiculele de recuperare si asistenta existente.

Abandonat mai intai de nemti care au decis ca e mai intelept sa se concentreze pe Leopard-ul din dotare, proiectul a fost incheiat si de americani in 1971, dupa mai multe prototipuri construite si multe milioane de dolari papate. Proiectul care initial ar fi trebuit sa coste 80 de milioane ajunsese deja la 330 iar tancul produs ar fi costat 1 milion de dolari bucata enorm pentru aceea perioada. In plus, problemele cauzate de utilizarea unor tehnologii inovatoare dar netestate erau evidente si continue.

MBT-70 a avut insa si parti bune. Proiectul, imposibil pentru acea vreme, a reprezentat totusi baza pentru 2 dintre cele mai puternice MBT-uri din zilele noastre. Germanii au luat deoparte Keiler si au crescut din el, mai ales din motorizare si tunul principal de 120 mm, Leopard-ul 2 iar americanii au deviat fondurile existente si know how-ul capatat in proiectul XM815 aka XM1 aka M1 Abrams.


T-95

Nu, nu e asta. Despre stimabilul netul zice ca ar fi T-95, un urmas matat de demn al T-80-ului incat a disparut insotit de blestemele armatei ruse inainte sa scoata capul macar. Chestie psihologica banuiesc.

Dupa ce s-au jucat ani de-a randul cu „uite tancul, nu e tancul”, si au stat doar in T-90, rusii lanseaza din nou in eter ideea ca pana in 2015 isi trag tanc nou, deja boteza cu numele de cod „Armada”.

Buuuunnnnn……ce se mai stie despre el? Ca o sa fie unul diferit de T-90, deci nu extensie a T-72-ului. Se pastreaza cateva din ideile fixe ale T-95-ului si anume protectia separata a echipajului si un nou sistem de electronica de bord, incluzand aici si sistemul de ochire si cel de comunicatii.

Rusii s-au mintit multa vreme cu ideea ca T-90-ul este cel putin la fel de bun ca orice tanc occidental, incluzand aici modelele de ultima generataie MiA2 Abrams, Challenger 2, Leclerc sau Leopard 2. Cu siguranta este mai manevrabil fiind mai usor cu ceva mai mult de 10 tone dar este si mai slab protejat. Sigur, nu este un T-72 clasic ci unul pe steroizi, cu batranele probleme ale modelului rezolvate. Chiar si asa, asteptam cu interes ce au mai copt rusii pentru plimbatul prin Osetia, Cecenia si din cand in cand, prin Georgia.

Sursa: AsianDefense


Acum, nu stiu cata acoperire are stirea asta. Pozele nu sunt o dovada pentru ca ar putea fi pozele oricarui proiect, chiar si ale unui abandonat. Anul trecut rusii au anuntat ca au abandonat proiectul din doua motive: T-95 a stagnat atat de mult timp incat ar fi iesit deja in urma MBT-urilor vestice, fiind depasit chiar si de modelele mai noi din Asia; pe de alta parte, faptul ca T-80-ul a fost folosit ca punct de referinta pentru Obiectul 195, n-a facut prea bine programului din moment ce T-80-ul este probabil cel mai hulit tanc din armata rusa (pe nedrept zic eu), dupa experienta din Cecenia.

Cu toate astea, proiectantii Uralvagonzavod, continua sa vorbeasca despre o platforma de lupta care va fi adoptata pana in 2015, chiar daca la anuntarea abandonarii T-95-ului, oficialii rusi sustineau capacitatea T-90-ului de a fi upgradat si mentinut la standarde ridicate pana in 2025.

Cerintele pentru noul tanc, derivat sau nu din Obiectul 195, raman cam aceleasi: tun cu incarcare automata de 152 mm, imbunatatirea blindajului si separarea compartimentelor interioare pentru a creste protectia echipajului, perfectionarea unui motor de 1200-1500 cp, compartimentarea rezervoarelor de combustibil si studierea compatibilitatii cu o tehnologie hibdrida de alimentare. Un punct important ar urma sa fie constituit din sistemele electronice de la bord, capitol la care rusii au stagnat din lipsa de idei mai ales.

Sursa: Defensetech


Parada 1 decembrie 2010

…..si sa nu-ti iasa?

In momentul de fata, discutiile sunt centrate pe achizitia de noi avioane. Intr-un fel, foarte normal. De bine de rau, fortele terestre au vehicule cat de cat operationale, si cat de cat atualizate. Cat de catul asta s-a vazut in teatrele operationale, imediat s-au cumparat Piranha IIIC-uri si s-au imprumutat MRAP-uri de la americani. Achizitia din urma, ca si cel de HMMWV, absolut logic si normal, n-avem ce face cu MRAP-uri la noi in tara.

Dar….doctrina noastra contine tancuri ca forta de soc pentru trupele terestre. Si, de-a lungul timpului, ne-am facut bunul obicei de a ni le construi singuri. Ma rog, de a ni le modifica singuri, eh, si cu ceva ajutor extern, eventual francez si israelian. Dar oricum, industria ramane.

La un moment dat, un bloger american ma intreba ce stiu despre „cel mai bun tanc mediu” din lume, asa cum i se dusese buhul prin state celebrului TR-85M1. Nu prea multe, doar ca face parte dintr-o clasa straveche pe cale de disparitie. De ce nu am modernizat T-72-urile? Pentru ca nu am putut sa le transformam in T-90-uri, altfel, nici nu se merita. Sasiul de T-55 este mult mai fiabil decat cel de T-72, chiar daca le despart ceva ani.

Dar ce este TR-85M1-unul? Este mai mult decat un T-55 pe steroizi, adica un tanc vechi de juma de secol cu tabla ondulata repetat de ciocanele binevoitoare?

Tin minte ca am vazut unul indeaproape la Muzeul Militar si am fost surprins de cat de batrana si de neregulata este tabla pe el. Fratilor, nu este Abrams, nici Leo, nici macar T-72, este un tanc batran, foarte batran. Isi face treaba? Nu stiu, sunt sceptic.

Pe hartie TR-ul nostru zice cam asa, pe scurt:
– armura de 580 de mm standard, fara armrura reactiva sau alte chestii suplimentare, poate doar protectia laterala
– tun de 100 de mm A-308, bazat pe modelul anti-tanc M77 facut de Arsenal Resita, cu bataie pana la 4000 de metri (zice el) si 41 de proiectile la bord, rata de tragere 4-7 proiectile
– armament secundar, 2 mitraliere: 7,62 mm coaxial PKT si 12,7 mm DShK AA
– motor 8VS-A2T2M 8 cilindri, 860 cp, 17,2 cp/t, viteza maxima 60 de km pe sosea

Hm….bube: armura, tun, motor. Stiu, punctele forte sunt upgrade-urile la sistemele de bord de ochire, contramasuri, suprimare a incendiilor, comunicatii, etc. care se situeaza, tehnologic peste T-72-uri. La modernizarea TR-85-ului au participat companii internationale precum Aerospatiale Matra, Sagem, Kollmorgen-Artus, Racal dar si firme locale: ROMARM, METRA, Electromagnetica, FAUR, Elprof, Aeroteh, IOR, Prooptica, Artego, Arsenal Reşiţa, Metav, Forsev, Anticorozivul, IEMI, Rolast, Aerostar si IOEL. Asa M1-unul a ajuns sa corespunda standardelor NATO.

Dar…ce facem cu tunul? E mic, o lovi el precis din cauza sistemului Ciclop si a procesorului ala integrat Intel 8080, dar….e mic. Si fara capacitate ATGM. Ok…merge si fara….dar e mic, e ultimul tun de 100 in existenta.

Blindajul…..nu poate saracul motor sa care mai mult. Au incercat, se pare, o varianta de 1200 de cai dar ceva n-a mers. Sau nu au destule. Dar, aici, buba e circumstantiala. Asta, poate ceva reactiv peste, dar n-avem nici d-asta, noi protejam cu munitia pentru mitraliere amplasata strategic pe turela.

Motorul….mare bai, nu poate decat 17 cai pe tona. Viteza e jenanta pentru un tan mediu, teoretic optimizat pentru viteza si deplasare. Practic, e cam aceeasi, mai slaba in unele cazuri, cu a unor tancuri cu 10-15 tone mai grele.

Ne plangem ca nu mai vindem arme afara. Exceptand contractele pentru piese de schimb si AKM-uri, sughitam pe umarul Saur-ului si visam la exporturi de elicoptere si tancuri.

Deci, e cacatul bici sau nu? Sau, mai modest, e suficient pentru a da piept cu vecinii purtatori de T-72-uri, sau mai rau, de T-80-uri modernizate?


Am vazut ca articolul cu TR-85M2-ul a inviat. Am vazut ca intrebaril sunt constante, la fel si opiniile despre MBT-ul actual al armiei romane. Intrebarea pe care mi-o pun eu insa e alta: stiu de ce dorim, de la Leo la Leclerc si Abrams, dar oare ce ni se potriveste? Tinand cont de finantele, logistica dar mai ales conceptul nostru strategic, care e tancul cel mai bun pentru Armata Romana? Ce sa fie: A1M2 Abrams, Leclerc, Challenger 2 (sau chiar 1), T-90, T-80 sau vreu alt fratior rusnac ori vreo dracovenie din alte parti? Insist, nu e vorba de ce ne-am dori noi neaparat, ci de ce s-ar potrivi cu ce vrem noi din punct de vedere militar (sa fie tot aia)?
Ca de avioane m-am lamurit, tot Mig-21-unul ramane :-))


T-55. Pardon, Tifon 2

Se pare ca nu suntem singurii care pretindem ca ne pricepem la upgradat T-55. Astazi avem ocazia de a face cunostinta cu un alt T-55 d-asta pe steroizi.

Gelosi probabil pe Chavez care importa jucarioare rusesti, militarii din Peru au pus-o de-o colaborare extravaganta cu Ucraina, mai precis cu Biroul Morozov din Harkov (ala cu Oplot-ul). Cum Peru are vreo 300 de T-55 prin depozite, din diferite stadii si tipuri, au zis ca au cu ce lucra (suna familiar?) si uite asa a iesit minunatia de mai sus, pe numele sau adevarat T-55M8A2 Tifon 2 (a nu se confunda cu Eurofighter Typhoon a carui ora de utilizare costa cam cat un T-55 in marime naturala).

O comparatie atenta zice ca asta micu cantareste cu vreo 4 tone mai mult decat al nostru, are un motor care dezvolta 1050 hp si o viteza maxima de 45 km/h pe sosea (imposibil in Romania) si 35/h pe camp (sosea in Romania), iar tunul este de 125 mm (il bate la popou pe al nostru). Bonus: protectie pasiva, armura reactiva, sistem de contramasuri si…..cam nasol, daca e ce zice ca e, s-a dus cu titlul de glorie al TR-85M1-ului de „ze best medium tank in ze world”.

Ma rog, totusi, fiind inca in faza de testare, poate mai pica pe drum. Nu stiu ce sa zic despre upgrade-urile ucrainiene, au destula materia prima in propria batatura incat sa experimenteze ceva reusit. Mozoroii aia au traditie in tancuri pentru ca pe vremea sovietelor se ocupau de T-80, T-54/55 si chiar mai inainte, de nemuritorul T-34 inca mandru cubanez, coreean si alte natii d-astea cu inclinatii profund socialiste. Tifon-ul asta arata bine pe hartie, dar de la hartie la practica e cale lunga.


Tancul T-90

Sursa: Ria Novosti

Pe la începutul anului, Rusia a băgat la naftalină programul pentru dezvoltarea lui T-95. Din păcate l-au oprit, deşi în ultimii doi ani au fost alocaţi mai mulţi bani pentru înlocuirea dotării din perioada Războiului Rece. T-95, simbolul întineririi, foarte necesar Armatei Ruse, a fost parcat. Hibernează până la noi ordine.

Lucrul la acest tanc a început în 1995, dar nu a ajuns prea departe pentru că bugetul militar abia putea acoperi cheltuielile pentru hrană şi combustibili. Munca la el însă a continuat şi în 2000 a fost gata prototipul, despre care nu s-au aflat decât puţine informaţii. Abia în urmă cu doi ani presa rusă a început să publice articole despre un nou „super tanc”, dar nici de data aceasta nu au apărut detalii. S-a spus numai că noul tanc poate atinge viteza de 60 kilometri pe oră, dispune de facilităţi pentru ca echipajul să rămână la bord pentru 24 de ore neîntrerupt şi posedă abilitatea de a distruge orice tanc existent, în timp ce pentru propria protecţie dispune de un sistem unic, de „apărare activă”, sub forma unor mini-rachete care interceptează rachetele atitanc ce se apropie, la care se adaugă şi dotarea cu ERA. Chiar şi după stoparea programului, încă nu există detalii.

În prezent, cel mai modern tanc al Rusiei este T-90 din care deţine circa 500 exemplare. T-90 este un foarte evoluat T-72 şi la bază a fost creat ca un proiect de rezervă. Succesorul lui T-72 era planificat să fie T-80, dar ca şi T-62 şi T-64 de dinainte, T-80 nu a corespuns aşteptărilor. Aşa că T-72, cu o turleă mult îmbunătăţită şi tot felul de gadgeturi, a fost botezat T-90. Cu o greutate de 47 tone, T-90 are cam aceleaşi dimensiuni cu T-72. Acelaşi ambalaj, dar cu un conţinut superior. Iar cu echipaje bine antrenate, poate fi mortal.

T-72 aflate în dotare, este un vehicul de 41 de tone, lung de 7,4 metri, lat de 3,6 metri şi înalt de 2,45. În contrast, americanul M-1 are 62 detone, 10 metri lungime, 3,7 metri lăţime şi este înalt de 2,6 metri. Greutatea în plus este reprezentată în mare parte de blindaj, iar atacat frontal M-1 este încă foarte greu de distrus. Pentru a suprevieţui, T-72nu numai că trebuie accesorizat, dar necesită şi un echipaj foarte bine antrenat. Mare parte din ţările utilizatoare de T-72 nu prea investesc în antrenamentul echipajelor, dar asta face diferenţa într-o luptă. Rusia plănuieşte să-şi antreneze echipajele de pe T-90 mult mai intens, ceea ce va face o diferenţă mai mare decât T-95.

Mare parte din cele 20 000 tancuri ale Rusiei sunt din tipurile T-72 şi T-80, ambele fiind ţinte de antrenament pentru tancurile Occidentale (M-1, Leopard, Challenge, Leclerc). T-90 este ceva mai bun, dar T95 a fost întotdeauna un mister şi în aparenţă avea mult echipament care încă nu funcţiona. Rusia plănuise să înlocuiască majoritatea tancurilor T-72 şi T-80 cu T-90 şi T-95, în 2025. După această dată, noul super tanc T-95 ar fi trebuit să înceapă înlocuirea lui T-90. Sau, cam aşa ceva.

Ruşii sperau să aibă T-95 în uz începând cu 2020.

Acum, planul este să aibă cel puţin câteva sute de T-90 în următoriul deceniu… ceea ce nu va fi prea uşor de realizat: fiecare T-90 costă cam 2,5 milioane de dolari.

Sursa: Strategypage.com