Parada 1 decembrie 2010

…..si sa nu-ti iasa?

In momentul de fata, discutiile sunt centrate pe achizitia de noi avioane. Intr-un fel, foarte normal. De bine de rau, fortele terestre au vehicule cat de cat operationale, si cat de cat atualizate. Cat de catul asta s-a vazut in teatrele operationale, imediat s-au cumparat Piranha IIIC-uri si s-au imprumutat MRAP-uri de la americani. Achizitia din urma, ca si cel de HMMWV, absolut logic si normal, n-avem ce face cu MRAP-uri la noi in tara.

Dar….doctrina noastra contine tancuri ca forta de soc pentru trupele terestre. Si, de-a lungul timpului, ne-am facut bunul obicei de a ni le construi singuri. Ma rog, de a ni le modifica singuri, eh, si cu ceva ajutor extern, eventual francez si israelian. Dar oricum, industria ramane.

La un moment dat, un bloger american ma intreba ce stiu despre „cel mai bun tanc mediu” din lume, asa cum i se dusese buhul prin state celebrului TR-85M1. Nu prea multe, doar ca face parte dintr-o clasa straveche pe cale de disparitie. De ce nu am modernizat T-72-urile? Pentru ca nu am putut sa le transformam in T-90-uri, altfel, nici nu se merita. Sasiul de T-55 este mult mai fiabil decat cel de T-72, chiar daca le despart ceva ani.

Dar ce este TR-85M1-unul? Este mai mult decat un T-55 pe steroizi, adica un tanc vechi de juma de secol cu tabla ondulata repetat de ciocanele binevoitoare?

Tin minte ca am vazut unul indeaproape la Muzeul Militar si am fost surprins de cat de batrana si de neregulata este tabla pe el. Fratilor, nu este Abrams, nici Leo, nici macar T-72, este un tanc batran, foarte batran. Isi face treaba? Nu stiu, sunt sceptic.

Pe hartie TR-ul nostru zice cam asa, pe scurt:
– armura de 580 de mm standard, fara armrura reactiva sau alte chestii suplimentare, poate doar protectia laterala
– tun de 100 de mm A-308, bazat pe modelul anti-tanc M77 facut de Arsenal Resita, cu bataie pana la 4000 de metri (zice el) si 41 de proiectile la bord, rata de tragere 4-7 proiectile
– armament secundar, 2 mitraliere: 7,62 mm coaxial PKT si 12,7 mm DShK AA
– motor 8VS-A2T2M 8 cilindri, 860 cp, 17,2 cp/t, viteza maxima 60 de km pe sosea

Hm….bube: armura, tun, motor. Stiu, punctele forte sunt upgrade-urile la sistemele de bord de ochire, contramasuri, suprimare a incendiilor, comunicatii, etc. care se situeaza, tehnologic peste T-72-uri. La modernizarea TR-85-ului au participat companii internationale precum Aerospatiale Matra, Sagem, Kollmorgen-Artus, Racal dar si firme locale: ROMARM, METRA, Electromagnetica, FAUR, Elprof, Aeroteh, IOR, Prooptica, Artego, Arsenal Reşiţa, Metav, Forsev, Anticorozivul, IEMI, Rolast, Aerostar si IOEL. Asa M1-unul a ajuns sa corespunda standardelor NATO.

Dar…ce facem cu tunul? E mic, o lovi el precis din cauza sistemului Ciclop si a procesorului ala integrat Intel 8080, dar….e mic. Si fara capacitate ATGM. Ok…merge si fara….dar e mic, e ultimul tun de 100 in existenta.

Blindajul…..nu poate saracul motor sa care mai mult. Au incercat, se pare, o varianta de 1200 de cai dar ceva n-a mers. Sau nu au destule. Dar, aici, buba e circumstantiala. Asta, poate ceva reactiv peste, dar n-avem nici d-asta, noi protejam cu munitia pentru mitraliere amplasata strategic pe turela.

Motorul….mare bai, nu poate decat 17 cai pe tona. Viteza e jenanta pentru un tan mediu, teoretic optimizat pentru viteza si deplasare. Practic, e cam aceeasi, mai slaba in unele cazuri, cu a unor tancuri cu 10-15 tone mai grele.

Ne plangem ca nu mai vindem arme afara. Exceptand contractele pentru piese de schimb si AKM-uri, sughitam pe umarul Saur-ului si visam la exporturi de elicoptere si tancuri.

Deci, e cacatul bici sau nu? Sau, mai modest, e suficient pentru a da piept cu vecinii purtatori de T-72-uri, sau mai rau, de T-80-uri modernizate?


Pagina de pe Wikipedia a TR-85-ului a fost modificata, la fel si cifra pentru TR-85M1. Sunt ceva mai multe detalii, merita vizualizata. Dar intrebarea ramane: cate modele M1 sunt in dotare? Bine, wiki a mai dat si rateuri, totusi, la ultima numarare erau 56. Acum brusc, au crescut la 93. La mai mare?

PS: Cam toate paginile pentru armia noastra au fost innoite.


Am vazut ca articolul cu TR-85M2-ul a inviat. Am vazut ca intrebaril sunt constante, la fel si opiniile despre MBT-ul actual al armiei romane. Intrebarea pe care mi-o pun eu insa e alta: stiu de ce dorim, de la Leo la Leclerc si Abrams, dar oare ce ni se potriveste? Tinand cont de finantele, logistica dar mai ales conceptul nostru strategic, care e tancul cel mai bun pentru Armata Romana? Ce sa fie: A1M2 Abrams, Leclerc, Challenger 2 (sau chiar 1), T-90, T-80 sau vreu alt fratior rusnac ori vreo dracovenie din alte parti? Insist, nu e vorba de ce ne-am dori noi neaparat, ci de ce s-ar potrivi cu ce vrem noi din punct de vedere militar (sa fie tot aia)?
Ca de avioane m-am lamurit, tot Mig-21-unul ramane :-))


T-55. Pardon, Tifon 2

Se pare ca nu suntem singurii care pretindem ca ne pricepem la upgradat T-55. Astazi avem ocazia de a face cunostinta cu un alt T-55 d-asta pe steroizi.

Gelosi probabil pe Chavez care importa jucarioare rusesti, militarii din Peru au pus-o de-o colaborare extravaganta cu Ucraina, mai precis cu Biroul Morozov din Harkov (ala cu Oplot-ul). Cum Peru are vreo 300 de T-55 prin depozite, din diferite stadii si tipuri, au zis ca au cu ce lucra (suna familiar?) si uite asa a iesit minunatia de mai sus, pe numele sau adevarat T-55M8A2 Tifon 2 (a nu se confunda cu Eurofighter Typhoon a carui ora de utilizare costa cam cat un T-55 in marime naturala).

O comparatie atenta zice ca asta micu cantareste cu vreo 4 tone mai mult decat al nostru, are un motor care dezvolta 1050 hp si o viteza maxima de 45 km/h pe sosea (imposibil in Romania) si 35/h pe camp (sosea in Romania), iar tunul este de 125 mm (il bate la popou pe al nostru). Bonus: protectie pasiva, armura reactiva, sistem de contramasuri si…..cam nasol, daca e ce zice ca e, s-a dus cu titlul de glorie al TR-85M1-ului de „ze best medium tank in ze world”.

Ma rog, totusi, fiind inca in faza de testare, poate mai pica pe drum. Nu stiu ce sa zic despre upgrade-urile ucrainiene, au destula materia prima in propria batatura incat sa experimenteze ceva reusit. Mozoroii aia au traditie in tancuri pentru ca pe vremea sovietelor se ocupau de T-80, T-54/55 si chiar mai inainte, de nemuritorul T-34 inca mandru cubanez, coreean si alte natii d-astea cu inclinatii profund socialiste. Tifon-ul asta arata bine pe hartie, dar de la hartie la practica e cale lunga.


Printre neajunsurile Armatei Romane se găseşte şi lipsa unui tanc de nivelul MBT-urilor moderne, problemă care cu siguranţă nu va avea parte de rezolvare cel puţin în următorii cinci ani. Ori poate chiar mai rău şi, cu pesimism combinat cu realitatea, aş spune că de multe ori m-am gândit că foarte probabil ne vom lua adio de la arma tancuri într-o posibilă Românie cu Terestrele compuse numai din Brigăzi de infanterie uşoară cu APC-uri şi insuficiente IFV.

Ce este tancul? Un mijloc greu de luptă, puternic, blindat, cu mare putere de foc, folosit în unităţi mobile pentru crearea de breşe în linia frontului, învăluirea pe flancuri şi exploatarea în adâncime.

Mai poate fi folosit şi în defensivă, camuflat sau îngropat la teren atât la zonă de şes cât şi mai eficient, în zone de deal, atât în escarpe cât şi în contraescarpe.

Istoria ne-a mai arătat însă despre tanc că poate fi scos pe străzile marilor oraşe pentru spijinirea loviturilor de stat, ori şi mai grav, pentru împrăştierea manifestanţilor.

Şi tot istoria ne-a arătat că până în prezent nu s-a reuşit transformarea lui într-un instrument eficient pentru purtarea luptelor urbane.

În contextul actual ne putem întreba dacă tancul îşi mai găseşte locul în costisitoarele inventare ale armatelor lumii. Răspunsul, vag, este totuşi foarte real: şi nu, şi da. Ori, mă gândesc, pentru unii este „da”, iar pentru alţii „nu”.

La momentul apariţiei lui, tancul s-a achitat de scopul pentru care fusese inventat: să rupă fronturile statice de tranşee protejate cu sârmă ghimpată protejată de cuiburi de mitralieră. După ţestoase curgea infanteria – regina bătăliilor.

După finalul primei conflagraţii mondiale, tancul a bătut pasul pe loc din vina gândirii greşite a geniilor militare bune de trimis la geriatrie.

Era prea nou pentru tradiţionalişti.

Ce-i drept, progresul tehnologic din perioada interbelică a revenit la lentoarea stării de Pace, iar orbecăiala care a dus la apariţia unor gafe de tancuri… n-a impresionat.

În apropierea declanşării celui de-al doilea război mondial câţiva militari au avut revelaţii cu privire la utilizarea eficientă a tancurilor, dar la declanşarea conflagraţiei, dincolo de propagandă a fost harababură mare. Doctrine greşite, lipsa de coordonare (nema radio), blindaje subţiri şi drepte, îmbinări prin nituire, tunuri uşoare, lipsa mitralierei jumelate cu tunul, a celei din partea frontală a cutiei blindate, chiar lipsa mitralierelor sau prezenţa doar a mitralierei, oţeluri moi, motoare slabe comparativ cu greutatea, suspensii varză, etc. Fiecare tip de tanc a avut handicapurile sale.

Dacă este doar să credem, nemţii au făcut praf tot cu Blitzkrieg-ul lor şi au inventat războiul modern. Dacă deschidem ochii, vedem că ruşii au avut cu câteva zile mai înainte de world war 2  impresionanta victorie de la Nomonhan. Dincolo de propagandă, nemţii au avut pierderi mari la capitolul tancuri. Polonia a fost de fapt războiul-şcoală, cu clasele mici. Abia în Franţa au învăţat să lupte modern, ceea ce a dus la succesul ofensivei din prima parte a luptelor din Rusia.

Acum, ne putem băga şi noi în seamă cu restul lumii…

Pre-ww2 României i-ar fi prins bine CKD Lt-38, împreună cu licenţa şi linia de fabricaţie a tot ce îl compunea, dar n-a fost aşa. Ne-am ales cu un regiment de Skoda Lt-35, un tanc nu prea fiabil şi două batalioane cu Renault 35 lente, slab armate, cu un echipaj din doar doi oameni, dintre care cel aflat în turelă era one man show.

Am fi fost impresionanţi în zonă, dotaţi cu cel mai bun tanc existent la declanşarea celui de-al doilea război mondial.

N-am fost şi nici n-am fost mulţumiţi măcar. Nici măcar n-am avut de ajuns. Niciodata n-am avut nimic bun şi de ajuns.

Acum, măcar suntem iar în Alianţă. Forţa fie cu noi!

E oare de ajuns? Pe polonezi nu i-a ajutat asta, atunci, după cum nici pe unguri sau cehoslovaci nu i-a încălzit faptul că ceva mai târziu erau aliaţi cu statele care i-au invadat.

Cum niciodată nu putem  şti ce ne rezervă viitorul, e bine să fim pregătiţi şi să avem cu ce să ne opunem, atât ca dotare cât şi în ceea ce priveşte pregătirea.

Care ar fi Lt-38-ul care ni s-ar potrivi nevoilor de acum?

Din fericire acum avem de unde alege şi e pace. Probabil va mai fi şi nu ne vom lovi de isbucnirea unui război care să oprească livrările şi să necesite introducerea tancurilor comandate, de urgenţă, în dotarea ţării producătoare aşa cum se întâmpla prin ’39-’40 cu majoritatea comenzilor militare de pe întreaga planetă.

De-ar fi să ne axăm numai pe infanterie uşoară, cu câte un divizion de Piranha cu tun de 105 mm la fiecare brigadă, adio tancuri. Dacă în cadrul Alianţei (Forţa fie cu noi!) se va considera că vom fi mai folositori aşa decât cu TR-85M1/2/x şi T-55, am scăpa mai ieftin atât la achiziţie cât şi în exploatare.

Dacă însă ni s-ar năzări pe tancuri noi, oricum n-ar fi pe bune alegerea viitorului, însă în opinia mea ar trebui să cumpărăm Leclerc.

Nu Abrams, nu Leo 2, nu Challenger II şi nici Merkava, noi nouţe sau proaspăt revopsite.

De primele trei scap repede – sunt prea grele şi nu-s suficient de agile, iar Merkava pare a fi potrivit doar pentru nevoile Israelului. Lupta clasică tanc-contra-tanc necesită mobilitate! Nemţii au obţinut rezultatele lor prin mobilitate, chiar dacă au înfruntat cu tanchetele lor (să nu uităm că o perioadă îndelungată au fost dotaţi majoritar cu Panzer I şi II) mai puternicele TP-7, Renault 35/40, Somua S35, Hotchkiss H35, BT-7.

Cum foarte probabil nu vom avea bani pentru pregătirea echipajelor, măcar vehiculul să poată compensa prin calităţile lui. Degeaba am avea tancuri de aproape şaptezeci de tone! Ar însemna doar să ne bazăm, în primul rând, pe şoriciul lor gros. Artileristic, tunurile de pe contracandidaţii lui Leclerc sunt comparabile cu al său. Că-i GIAT sau Rheinmetall, IMI, Oto Melara de pe Ariete, sau L30, toate pot scoate din luptă cel mai probabil adversar – tancul T-72.

Personal, prefer să dispunem de un tanc care să poată accelera rapid atât înainte cât şi înapoi. Prefer tancurile Leclerc, pentru că îşi pot schimba rapid poziţia. Şi, prefer să avem avioane, elicoptere, artilerie, APC-uri şi IFV-uri care să coopereze cu tancurile în cazul unui război.

Leclerc: agil şi mortal.


Tancul Arjun în poligon

Sursa: Wikipedia

De căteva zile ţin ştirea asta într-un tab al browserului şi m-a tot ţinut ceva de taste, să nu scriu ce îmi trecea prin cap. Bine că nu m-am grăbit… Vroiam să încep, zicând că tancul Arjun seamănă cu Leopard II. Noroc că mi-am aruncat ochii şi prin alte părţi, înainte s-o comit. Chiar seamănă cu Leopard II, dar nu întâmplător ci chiar intenţionat, pentru că nemţii de la Krauss Maffei şi de la alte firme, au ajutat India la greu în acest proiect. De fapt, jumătate din tancul Arjun provine de la import. Inclusiv motorul, care-i un diesel de la MTU. Proastă treabă. Jumătate de tanc? Nicolae Ceauşescu n-ar fi permis asta. Mai rău decât jumătatea de import a tancului, este faptul că programul a fost iniţiat acum mai bine de trei decenii şi jumătate!!!

După treizeci şi cinci de ani, India s-a ales cu întâiul regiment de Arjun operaţional din 2009… La prima defilare cu Arjun, mamele au ferit privirile copiilor indieni, temându-se că sluţenia acestui tanc le va produce coşmaruri şi sechele. Chinezii, recent, se laudă că au cel mai urât tanc din lume, prin ultima variantă pe care au reuşit să o producă… probabil decupându-i plăcile de blindaj legaţi la ochi. Mai vedem. Cred ca vânătorii de tancuri pakistanezi nu vor trage în Arjun, din milă. E prea urât. Poate când iese din pubertatea târzie, în viitorul up-grade, va ieşi mai nice. Probabil, ofiţerii tanchişti din unităţile cu Arjun nici nu au succes la femei… Ce indiancă ar ieşi la braţ cu unul care intră în burta acestui dinozaur cu cap pătrat?

Până şi TR-85M1 este mai frumos. De fapt, e chiar elegant în comparaţie cu conserva asta. Pătrată. Foarte pătrată. Nici măcar nu m-aş poza alături de tancul ăsta, făcut parcă de tâmplari în practică, la o profesională, toamna, când e tulburelul în floare.

Nu sunt părtinitor. Însă, măcar nemţii nu-s inspiraţi în forme când e vorba de tancuri. Parcă, din vina suedezilor i-au ascuţit şi ei turela, nu? Mă refer la Leopard 2 A6.

Ştiu, şi preferatul meu este pătrat. Dar francezii, în tot pedigree-ul lor de tancuri n-au avut ceva mai competitiv la nivel mondial decât îl au acum pe Leclerc. Culmea, nu este în dotarea Legiunii Străine. Ai dracu’ franceji!

Mă cam iau cu mişteaux-ul şi se îndepărtează subiectul. Revenind la Arjun, de ruşine că progrnitura lor este aşa de urâtă, proiectanţii indieni au încercat o combinaţie: au combinat şasiul de T-72M cu turela de Arjun. Struţocămila indiană a fost neinspirată la design, dar n-a ieşit rea deloc. Mai uşoară decât Arjunul, a fost propusă spre înzestrare. Probabil până şi ministrul indian al apărării a remarcat lipsa de gust şi inspiraţie a proiectanţilor, aşa că această corcitură nu a intrat în dotarea armatei. Aşa-i că trebuiau să încerce şi o variantă cu şasiu de Arjun şi turelă de T-90? Măcar aşa, de sanchi. Sau, pe bune, pentru că… deşi s-a dat comandă de încă 124 tancuri Arjun, în plan sunt 1657 tancuri T-90S Bhishma, dintre care 1000 căutându-se a fi produse în India, la care se adaugă modernizarea a 692 tancuri T-72, la standardul T-72M1 Ajeya.

Articolul serios, aici.


Poze de la BSDA 2010, la care eu nu am ajuns…

Ministrul Gabriel Oprea, la botul tancului TR-85M1

Seful SMFT, General maior dr. Dan GHICA-RADU, viziteaza standul Fortelor Terestre Romane

Standuri cu tehnica militara la BSDA

Aspect din timpul expozitiei BSDA

Acrobatie aeriana cu un avion IAR 99 Soim la BSDA

Vreau si eeeeuuuu.... Sunt sigur însă, că ar fi trebuit în prealabil să mă rasucească printr-o ascuţitoare 😀

Sursa: Site-ul MApN


Avioane MiG-21 Lancer şi Harrier (Royal Air Force)

Sursa: RoAF.ro

Un fan declarat al Puma SOCAT, amicului Solomon a început să-i placă şi avionul MiG-21 Lancer, după ce zilele trecute ne întreba despre tancul românesc TR-85M1.

Într-un articol de ieri, a lăudat iniţiativa României de a alege modernizarea MiG-urilor 21 în Lancer-e, în detrimentul modernului MiG-29, mai scump pentru a fi cumpărat în număr suficient pentru a asigura trecerea Forţelor Aeriene Române la o generaţie nouă de avioane.

Faptul că ne-am alesc cu un avion compatibil N.A.T.O., la bani puţini, îl face pe Solomon să spună: „MiG-21 Lancer… a warning to the Russian Design Community…”, sfătuind utilizatorii de avioane ruseşti să nu se repeadă la T-50 şi să aleagă varianta românească, cu up-grade la avioanele din dotarea curentă.


101

Sursa: Navy.ro

Batalionul 300 Infanterie "Sfântul Andrei", Afganistan 2005

Sursa: Observatorul Militar

MLI-84 Jder şi tancuri TR-85M1, poligonul Mălina

Sursa: Observatorul Militar

Acestea au fost cele mai frumoase poze de duminică dimineaţa, la cafea.