Viitorul n-are mână de om

Deşi am putea paria, bazându-ne pe densitatea ştirilor, că în Pakistan se dă cel mai la greu cu UCAV-urile în adversar, nu-i chiar aşa.

Deşi au început să muşte  prin Libia abia la trei săptămâni după începutul campaniei de democratizare/ce-o fi, Pradatorii au fost super ocupaţi: 145 misiuni!!

Comparativ, în Pakistan au fost 57 de lovituri date de UCAV-uri, iar anul trecut 117.

Şi tot statisticile ne spun că Predatorii au lansat 92 rachete Hellfire în patru luni, până ce rebelii au capturat Tripoli. În următoarele două luni de atunci, au mai dat în opozanţi de vreo cincizeci şi două de ori.

Culmea, SUA nu recunoaşte în mod oficial implicarea avioanelor sale, ori a dronelor în misiunile de lovire în zona Sirte, ce au dus în final la capturarea şi moartea lui Gadhafi.

Apropos, un UCAV american şi două Mirage 2000 au lovit convoiul cu care liderul libian încerca să scape…

Anyway, vorba lor, administraţia Obama refuză să recunoască evidenţa faptelor: ăsta e război! Obamul încearcă minimalizarea operaţiunilor de susţinere a amisiunilor anglo-franceze prin 397 atacuri la sol executate de avioane aparţinând SUA.

Desigur, sunt mai puţine decât cele 554 lovituri aeriene efectuate de avioanele SUA în Afganistan, numai pe luna Septembrie.

Din declaraţiile lui George Little, purtător de cuvânt al Pentagonului, la data de 30 Septembrie, ne-războiul din Libia a însemnat o cheltuială de 1,1 miliarde de dolari pentru SUA.

Mizilic. La banii ăştia, normal că nu este considerat un război…

Bleah.

Sursa: Wired

 

 



TARANIS UCAV Demonstrator

Sursa: Defense-update.com

Ministerul britanic al Apărării a prezentat ieri prototipul Taranis, un aparat de tip Unmanned Combat Air Vehicle (UCAV) la Warton, Lancashire. Demonstratorul de concept Taranis este numit după zeul celtic al tunetelor şi este programat la zbor abia anul viitor, pentru a-i fi testate capabilităţile autonome şi tehnologiile stealth. Capabilităţile acestui demonstrator vor putea fi utilizate în viitor prin integrarea lor în noi platforme autonome pentru lovirea cu precizie a ţintelor chiar şi a celor aflate pe alt continent. Programul este supervizat de către Ministerul Apărării şi sprijinit de o echipă industrială compusă din BAE Systems – dezvoltator al platformei, Rolls Royce – fabricantul motoarelor, GE Aviation – sisteme de avionică, QinetiQ – software application developer.

De dimensiunea unui reactor de antrenament BAE Hawk şi o greutate de aproximativ opt tone, prototipul Taranis UCAV arată ca o încrucişare între bombardierul strategic american invizibil radar B-2 Spirit şi prototipul american UCAS (Unmaned Combat Air System) X-47B.

Unul dintre scopurile lui Taranis este asigurarea forţelor aeriene ale NATO cu un sistem înarmat, greu detectabil radar, rapid, nepilotat, care să poată scăpa nedoborât de ultimile sisteme sol-aer ale Rusiei şi Chinei.

Sursa: Defense-update.com

BAE Systems Taranis Fact Sheet (PDF Format) aici.


MQ-9 Reaper

Sursa: Air Force

Agenţia americană DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) a lansat o cerere pentru informare în cătuarea de idei pentru aparatul de zbor şi elementele de comandă şi control ,parte a Next Generation Close Air Support (NGCAS). DARPA a precizat: răspunsurile la RFI (request for information) se vor concentra numai pe aparate de zbor fără pilot.

DARPA doreşte ca zborul de test al NGCAS să aibă looc în 2012-2013 şi see aşteaptă ca aparatele concurentee să fie bazat pe avioane aflate în dotarea curentă, de exemplu: QF-4, QF-16, UA-10, etc.

Cerinţele sunt puţine, dar o viteză subsonică mare (Mach 0,65+) şi „câţiva-g” la capacitatea de manevră, sunt de preferat. Încărcătura ofensivă va fi între  o tonă şi două tone şi jumătate.