Unde-i sticla cu otrava, sa ma otraveeeeesc.... În direct şi în reluare, dar nu aici, la alţii! Lool!

După ce în ultimile zile am văzut OTV-ul lucind în noua sa formă, de blog, am zis că deh, să-mi torn nişte apă rece în cap: poate-i un coşmar şi în realitate oamenii cu creiere în cap nu confundă puţa cu degetul.

Astfel, propun să o luăm de la coadă la cap… bre, care ar fi cele mai idioate trebuşoare pe care România ar putea da banii, întru scrierea lor în inventarul melitar?

Citez din memorie: portavioane constrite în România, IAR-99 cu piese de F-16, etc., chestii care în mod normal ar putea fi concepute numai în urma unui viol cu siameze, la care să se bage şi Lady Gaga, cu Ceac Noris.

So, haideţi să dăm mână cu mână peste o listă cu cele mai idioate chestii pe care am putea cheltui bugetul militar, începând de la limitele de bun simţ şi până la cele ale imaginarului.

D-alea, gen „două nave de invazie, zece fregate”, etc. :))))))


Asiguratorul britanic, Jardine Lloyd Thompson, organizează un serviciu particular armat pentru escortarea navelor care operează în apropierea Somaliei. Sub numele de Convoy Escort Programme (C.E.P.) va oferi escorta armată prin apele Golfului Aden, cu 18 nave mici de patrulare dispunând de mitraliere grele şi echipaje formate din foşti militari. CEP îşi va coordona acţiunile cu patrulele antipiraterie şi va permite prin implicare, ca navele de război să petreacă un timp mai mare în misiunile de urmărire a piraţilor care operează acum la distanţe îndepărtate de coasta Somaliei.

Jardine Lloyd Thompson încearcă să convingă şi alte companii majore de asigurări navale, plus câteva dintre cele mai importante companii maritime, să i se alăture ori măcar să ofere sprijin pentru demararea programului de escortă a convoaielor. Dacă planul reuşeşte, CEP va deveni operaţional spre sfârşitul acestui an.

Dar…

Mai e o bubă mare în calea C.E.P. Mare, cât un câmp de mine plasat fix în calea apariţiei acestui serviciu de mercenariat: ce ţară îşi va asuma responsabilitatea, permiţând navelor din program să navigheze sub pavilionul ei şi mai ales, care ţară se va lega la cap acordând permisiunea ca C.E.P. să opereze în baza sistemului naţional de legi? Dar, care legi? Există ele într-o formă clară, specifică acestor evenimente?

It’s all about the money, isn’t so?

Pariez tot salariul tău pe o lună că cel puţin o parte importantă din acţiunile de piraterie maritimă sunt regizate de companiile de asigurări şi de către cele de shipping, după modelul companiilor producătoare de antiviruşi informatici.

E viol cu siameze? E! Că ie perverşi!

Am zis! (Lol)

Iulian Bănuitoru’


Cea mai poza tare, de la "revolutie". Parol.

Sursa: Jurnalul.ro

A fost viol cu siameze, ca perversitate. Tac. C-as mai zice niste vorbe, dar mi-e sa nu se supere careva. In schimb, iata articolul la care ii era lipita poza:

Luptătorii din „Rezistenţă”, activaţi la sfârşitul anului 1989 pentru a salva România socialistă aflată în primejdie, au fost preluaţi cu tot cu misiunile lor de noua putere instalată după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Activiştii de partid, membri importanţi ai formaţiunilor de „Rezistenţă”, au salvat PCR-ul, având întâietate în activarea Frontului Salvării Naţionale peste tot în ţară, şi apoi s-au răspândit în noile partide înfiinţate, conform instrucţiunilor avute dinainte de evenimente. În acelaşi timp, existenţa „teroriştilor” şi războiul cu aceştia a spălat onoarea unităţilor Armatei, care fuseseră implicate în reprimarea demonstranţilor, cu precădere la Timişoara, Bucureşti şi Cluj.

La câteva ore de la fuga preşedintelui României socialiste, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale din Comitetul Central, în seara de 22 decembrie 1989, deja apăruseră „teroriştii”. În zonele adiacente Pieţei din faţa Comitetului Central şi ale altor locuri importante ale Capitalei se trăgea, şi sintagma „securist – terorist” era tot mai vehiculată. A doua zi, fenomenul căpătase amploare, iar la comandamentul Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), structura Departamentului Securităţii Sta­tului (DSS) specializată în neutralizarea teroriştilor, telefonul suna în conti­nuu. Un astfel de telefon semnala pre­zenţa unor terorişti într-un bloc din Piaţa Iancului, care trăgeau înspre mulţimea adunată, şi imediat au plecat spre acel loc îmbarcaţi în ABI opt USLA-şi, şeful echipajului fiind căpitanul Victor Enăchioaie. Ajunşi în zona indicată, din mulţime a ieşit rapid o femeie bine îmbrăcată, cu unghiile făcute şi care a început să urle la USLA-şi: „Mi-aţi omorât patru copii la Timişoara!”. Concomitent, femeia a încercat să îi bage degetele în ochi şefului de echipaj, dar acesta s-a apărat coborându-şi vizeta de la casca specială. Unii bărbaţi din mulţime au tras-o pe femeie şi au început să le povestească USLA-şilor că se trage. În primul moment, nimeni nu a putut localiza exact de unde se auzeau focurile de armă, cel mai des fiind desluşit un pistol „Carpaţi”. În cele din urmă, au observat cum se trăgea de pe acoperişul unui bloc de nouă etaje şi unul dintre luptători l-a rănit cu un foc pe tero­ristul respectiv.

Terorişti anihilaţi. În câteva minute, USLA-şii au urcat la etajele superioare. Când au ajuns la etajul nouă şi au strigat la o uşă să se deschidă, din apartament a început să se tragă spre USLA-şi cu automatele. Pereţii fiind din BCA, gloanţele au trecut prin aceştia la vecini. Din fericire, luptătorii se aşteptau la ripostă şi vecinii fuseseră avertizaţi şi erau ascunşi în cada de fontă din baie. Unul dintre USLA-şi a desfăcut broasca de la uşă din poziţia culcat şi a aruncat o GELA (grenadă cu efect lu­minos şi acustic) în apartament. În acelaşi timp, colegii săi au intrat şi au lichidat doi terorişti. Apoi, USLA-şii, coborând prin balcon la eta­­jul opt, în apartamentul de de­desubt, au mai lichidat încă un tero­rist. „Erau toţi trei îmbrăcaţi în costu­me închise la culoare, aveau cămăşi albe şi cravată, iar în buzunar am gă­sit la fiecare doar o batistă, câte un bi­let de tramvai şi cinci lei. Fiecare dintre ei avea un pistol Makarov, un pistol-mitralieră AKM, cu pat rabatabil şi un pumnal rabatabil. Ne-a frapat fap­tul că era exact armamentul pe ca­re îl aveam şi noi la USLA”, îşi amin­teşte unul dintre cei care i-au ani­hilat pe aceşti misterioşi trăgători. La puţin timp, a apărut un camion de Armată şi cu membri din Gărzile Pa­triotice şi au preluat cadavrele. A doua zi, mi­li­tari MApN au curăţat apartamentul şi au strâns cartuşele trase.


Adio arme, pardon, Marine!

Garinus, Garinus,

Amiral blestemat,

La prima ta cursă

Ne-ai şi scufundat…

(refren popular)

Marele  Amiral!  Amiralul tuturor amiralilor dezamiralizaţi! Cel dintâi amiral al uscatului – al câmpiilor  şi  al munţilor, al păşunilor şi al dealurilor,  al  podişurilor şi al râpelor, al vâlcelelor şi al pârloagelor,  al  văzduhului  din largul intracranian  al semeţiei sale terestre,   dar şi al uscăturilor fără de care nu ar fi existat…  Numai al mării, Doamne fereşte, nu! Cel dintâi amiral care poartă în desagii burduşiţi de câte şi mai câte  bastonul bătut în diamante culese din valurile care au dat în brânci să ocupe Bărăganul… Cea mai mare personalitate  amiraliană a tuturor timpurilor, un strateg desăvârşit, un gânditor fără de odihnă, un  intelectual sadea, un suflet de o bunătate evanghelică, un fin creator de concepte grave, depozitarul unei culturi impresionante despre  tot ceea ce  nu există, un geniu al tuturor   încă  nefăcutelor lumii, ce  mai, o raritate printre cuvântătoarele  reţinute ale cosmosului reptilian …   Ai făcut, însă, Marine, se mai întâmplă, o singură greşeală, ai  stat mai mereu,   în spatele Marelui Garinus,  un  individ răzbunător, incult, dornic de mărire, de nestăpânit în faţa privilegiilor materiale, lesne coruptibil, duplicitar,  paranoic, prizonier al tendinţelor  suicidare,  mitoman,  un individ  caracterizat cursiv de manifestări  de  schizofrenie,  răutate  subită,  comportament agresiv, retardare  mintală, dependenţă de sexul  cu el însuşi,  depresii severe, manifestări subite de agresivitate  şi anxietate,  iritabilitate cognitivă, schimbări rapide în calitatea si intensitatea dispoziţiei,  predispus  spontaneu halucinaţiilor şi atacurilor  de panică,  confuziv, marcat adesea de stări de leşin, inconştienţă şi comă… Dar, fii liniştit, Marine, contemporanii te înţeleg şi vor lăsa mărturie viitorului  că ai făcut  asta dintr-o exemplară, inconfundabilă şi irepetabilă modestie. Fii liniştit, Marine, martorii nu mor niciodată singuri.

Marine, cel  ce  păreai fără de sfârşit,

Niciodată nu se va şterge din memoria suferinţelor pe care ni le-ai provocat, statutul magnific al umbrei tale fără de  margini  şi  chipul tău  de înger travestit în noapte continuă ;  paşii mici, abia articulaţi, precum ai unui cascador scăpat în mai multe rânduri de la moarte; fruntea-ţi  deschisă inteligent marilor probleme ale umanităţii,  ne părea mai mereu brăzdată de valurile retorice ale neputinţei; figura blândă, de descarcerat la repezeală; privirea înceţoşată profund, asemănătoare dobitoacelor nemulţumite de condiţia lor genetică; uşurinţa nativă cu care numărai din zece în zece până la douăzeci; dezvoltarea  impetuoasă a muşchilor buccinatori, dând feţei tale rotunzimea specifică solanum tuberosum ajuns la maturitate necontrolată;  scuipatul care îţi decora regal pieptul ori de câte ori îndrăzneai să te laşi pe mâna unor  predicate  despre care tu credeai că sunt seminţe de dovleac; eleganţa cu care, din anvergura împlinirii tale epistemologice, făceai cu o rară generozitate  risipă socială de ilustrul tău deget captivus… Dar, mai ales, Marine, n-o să uităm  cum îţi scremeai până la refuz neuronii, mai-mai să crape, nu alta, spre a lega câteva cuvinte  rupte pe furiş din atât de străina-ţi limbă maternă; nu vom uita seducţia intelectuală exercitată asupra florei şi faunei marine din spaţiul atât de strâmt al regăsirii tale comprehensive; nu vom uita libidineala meduzelor tranchilizate de pofta alertă a devenirii, care-ţi gingăşeau trupul de dimineaţa până seara şi dintr-o zi într-alta; nu vom uita strălucirea  doctorală   dată cu măiestrie  nulităţilor care ţi-au susţinut isonul naufragierii…   Nu te vom uita, Marine. Ori de câte ori  ne vom afla în  stare de  maximă sobrietate, ne vom aminti cu drag de tine!

Mai mult decât atât, spre statornică şi limpede neuitare, ca dovadă a preţuirii pe care ţi-o purtăm,  ligamentele strategice ale conduitei tale  aero-terestre vor purta numele tău; dispreţul pe care ni l-ai aplicat cu o dezinvoltură academică, va purta numele tău; suferinţa la care ai condamnat valori nevinovate,  va purta numele tău;  delatorismul, pe care l-ai ridicat la rang de sistem, va purta numele tău; impostura, ca suport şi determinare aplicată a parvenirii, va purta numele tău;  în sfârşit, bordura de la intrarea în curtea Submarinului, aia unde se opresc maidanezii să se simtă oleacă mai uşori, va purta numele tău… Meriţi cinstea neuitării noastre, Marine!

*

Marinică, marinarul fără frică, pleacă.  Ne lasă. A fost o prezenţă ştearsă, anonimă, incoloră, aproape invizibilă. Dar, pentru descreieratul care îl plimba după cum vroia pe tabla de şah a puterii,  eficientă. A fost botniţa pusă Armatei Române. Şi-a  exercitat mandatul într-o clandestinitate desăvârşită: era văzut rar, mai mult în imaginile de protocol din care nu avea cum să se extragă; vorbea doar colaboratorilor apropiaţi, între doi-trei ochi, aceştia lăsându-se hipnotizaţi de silabele atent scluptate în timpanele  lor ascultătoare  de vocea delirantă a  maistrului; nu a semnat niciun document, atribuind asumarea formală a răspunderii locţiitorilor săi, doar ei buni de plată în faţa istoriei… A avut grijă de cei care l-au slugărit necondiţionat în vremea operaţiunilor de naufragiere.  A aruncat fiecăruia osul pe care să-l roadă, cel puţin până când se va usca cerneala pe actul de numire a succesorului. Bravo, Marincă!

*

Acum,  priviţi-l. A sosit clipa cea mare, solemnitatea solemnităţilor!  Primeşte, plin de gravitatea inteligenţei care se exprimă greu, Onorul  Deşertăciunii.  Toată viaţa a aşteptat ca ceasul să-i bată ora naufragiului nostru. Toată viaţa, cel în spatele căruia a stat, a semănat  ură, dispreţ, vrajbă, imoralitate, impostură, nelinişti, delaţiune, minciună, distrugeri de destine, umilinţă, teroare, teamă, dezbinare… Acum culege! Priviţi, ce poate fi mai frumos pentru un final de  metacarieră  apocaliptică –  deşertul aplaudă până la limita pierzaniei; dunele îl ovaţionează nebuneşte; nisipul mai-mai că dă în lacrimi; orizontul refuză plecarea nopţii; stelele îşi lasă, romantic, lumina pe epava  unui  naufragiu istoric;  pânza freatică dă în sughiţ;  umbrele seci ale scheletelor scăpate din crematoriul  creierului său halucinant  îl adulează frenetic;  îngeri îndoliaţi  îi însoţesc visul în lumea spre care se îndreaptă; viperele imperiale dansează hipnotic  în jurul  monumental al epavei …!  Ce mai, deşertul, în toată splendoare  şi substanţa lui  e cu el.  Ne bucurăm pentru tine, Marine!

*

Să pleci  cu bine, Marine, / deşertul să-ţi fie uşor, / spălate-ar dogoarea de „crime” / epava să-ţi cânte în zbor…  Pe-aici prin ruine e bine, / mai toţi dintr-ai tăi te-au trădat, / dezicerea astăzi de tine / e un fapt deja consacrat… / Abia respirăm sub epavă, / nimic n-a rămas nedistrus, / în toate lăsat-ai otravă, / cum zilnic, Marine, ne-ai  pus… / Mai treacă ceva generaţii, / spre-a ne privi faţă-n  în faţă, / schelete întorc  ecuaţii / în dorul de suprafaţă… De astăzi  rămâi  în blesteme / mai toate-ale tale decad, / eşti umbră de umbră, prin vreme, /  de-apururi  substanţă  de iad… Să pleci cu bine, Marine, / printre noi să nu mai revii / afla-vom veşti despre tine / doar din pustiuri pustii…

Adio, Marine şi fii liniştit.  Fiindcă ai ştiut ce faci, noi, aici pe pământ, te    iertăm subacvatic! Pofta poftelor tale s-a împlinit orbeşte…  Nu te vom uita niciodată!

În numele neuitătorilor tăi,

Costinel Petrache

Bucureşti, 6 decembrie 2010


9AM.ro:

„Romania, din 2013, nu mai are capacitate sa-si protejeze propriul spatiu aerian pentru ca nu am fost in masura sa contractam necesarul de avioane care sa poata inlocui MiG-ul 21 Lancer. Este o realitate a noastra„, a spus Basescu la TVR.

Romania nu mai are, din 2013, capacitatea sa-si protejeze propriul spatiu aerian, din lipsa de avioane care sa inlocuiasca MiG-urile, a declarat, joi, la TVR, presedintele Traian Basescu.

Printre declaratiile presedintelui inaintea Summitului NATO, in cadrul emisiunii „Tema zilei”, de la TVR, a fost mentionata si lipsa de protectie pe care Romania o va „resimti”, incepand cu anul 2013, in ceea ce priveste spatiul aerian.  Seful statului a mentionat, raspunzand unei intrebari, ca este greu de gasit vinovati in legatura cu acest lucru, potrivit MEDIAFAX.

„Romania, din 2013, nu mai are capacitate sa-si protejeze propriul spatiu aerian pentru ca nu am fost in masura sa contractam necesarul de avioane care sa poata inlocui MiG-ul 21 Lancer. Este o realitate a noastra„, a spus Basescu la TVR.

El a facut declaratia in contextul in care a spus ca SUA aloca matematic sumele asumate international pentru aparare, in conditiile in care tarile europene nu fac acest lucru.

Basescu a spus ca Romania va trebui sa recunoasca faptul ca nu poate sa-si respecte obiectivele de alocare asumate pentru modernizarea armatei.

„Niciun stat european, aproape, nu mai respecta angajamentele de alocare bugetara pentru modernizarea armatei”, a spus Basescu.

Presedintele a spus insa ca Romania si-a respectat celelalte angajamente, cum ar fi cele legate de participarea militara in teatre de operatiuni. El a mentionat ca Romania va reglementa aceasta situatie, in ceea ce o priveste, cand se va redresa economic.

Basescu a spus ca a discutat acest lucru cu Secretarul General al NATO, iar acesta a fost in postura de a lua act, fiindca discuta cu un sef de stat.

  • Romania, deschisa ideii de crearea a unei aparari comune anti-racheta NATO-Rusia
„Noi sustinem inclusiv o formula comuna – inainte de crearea unui sistem global NATO pentru Europa – o formula comuna cu Rusia. Pana la urma, indiferent care sunt reminiscentele Razboiului Rece, fie ca sunt intr-o parte sau in alta, teama de Rusia sau Rusia – teama de NATO, va pot spune ca ambele blocuri, fie ca vorbim de Federatia Rusa, fie ca vorbim de NATO, inca nu au reusit sa scoata din programele lor definirea principalei amenintari si pentru fiecare din ele, celalalt este principala amenintare. Dar daca privim realist, dincolo de contradictiile pe care le avem, riscurile la adresa securitatii sunt similare. In niciun caz NATO nu este un risc pentru Federatia Rusa sau Federatia pentru NATO. Nimeni din statele membre NATO n-ar putea gandi un atac nuclear al Federatiei Ruse impotriva unui stat NATO sau invers”, a mai explicat seful statului, in cadrul emisiunii TVR.
Resboiu concluzioneaza academic: Huo! La ocna cu tine si camarila ta!

Muiniştrii Gabriel Oprea şi Elena Udrea

Sursa: Adevărul

Muzeul Aviaţiei din Bucureşti, singura instituţie de acest gen din România, va ceda aproape jumătate din suprafaţa lui în favoarea unui cartier de blocuri ANL. Muzeul se află în Sectorul 2 şi este în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, prin Statul Major al Forţelor Aeriene. Ideea dezmembrării muzeului a fost elaborată de ministrul Apărării, Gabriel Oprea, de ministrul Dezvoltării Regionale, Elena Udrea şi de primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu. Cei trei demnitari au lansat oficial, astăzi, proiectul “Ansamblului rezidenţial Dimitrie Pompei”.

Muzeul Aviaţiei s-a înfiinţat în anul 1990, iar din anul 2005 funcţionează în Str. Fabrica de Glucoză nr. 2-4, Sector 2, pe o suprafaţă de circa 10 hectare. Pe acest teren a funcţionat începând din anul 1915 aerodromul Pipera, unul dintre cele mai vechi din sud-estul Europei, iar până în prezent a fost utilizat permanent de Armata Română.

În ciuda protestelor publice, Guvernul a aprobat dezmembrarea muzeului

Conform planului de dezmembrare a nuzeului, aproape jumătate din suprafaţa lui, mai exact 4,53 hectare, a fost trecută din administrarea MApN în cea a Consiliului Local al Sectorului 2. Transferul terenului s-a realizat prin HG 714, aprobată de Guvern la data de 14 iulie 2010. HG 714 a fost emisă la solicitarea Consiliului Local al Sectorului 2, exprimată prin Hotărârea 44 din 18 martie 2010. Interesant este faptul că, imediat după emiterea Hotărârii 44, o serie de asociaţii neguvenamentale au protestat, cerând salvarea Muzeului Aviaţiei. Drept urmare, atât Primăria Sectorului 2 cât şi Ministerul Apărării au anunţat că “Muzeul Aviaţiei nu se va desfiinţa şi nici nu se va muta din spaţiile în care funcţionează în prezent” şi că „suprafaţa muzeistică actuală a instituţiei nu va suferi modificări”, întrucât “actuala locaţie corespunde pe deplin cerinţelor sale de desfăşurare a activităţilor pentru care este destinat”. Dar potrivit unor surse neoficiale, în ultimele săptămâni angajaţii muzeului au fost puşi să mute o serie de exponate, astfel încât suprafaţa cedată Primăriei să pară nefolosită. La conferinţa de presă de astăzi, ministrul Oprea a declarat, cu seninătate, că MApN pune la dipoziţia Consiliilor Locale “terenuri  în conservare, pe care Armata nu le mai foloseşte”. Pentru a salva onoarea ministrului Apărării, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul Ion Aurel Stanciu,  a fost obligat să-şi asume întreaga răspundere. El a declarat că “terenul era folosit în mod neraţional”, “era un cimitir de avioane vechi şi dezmembrate” şi că, din acest motiv, a decis să ia măsuri pentru “reorganizarea muzeului”.

Articol complet aici.

De capul vostru să fie… generalilor de jucărie!

Mişcarea asta, în care şi generalul Ion Aurel Stanciu dă o limbă pe praful de pe pantofii ministeriali, este avanpremiera la ceea ce va urma: din momentul numirii lui Ion Aurel Stanciu – cunoscut drept „generalul aberaţie” – în locul amiralului Marin, la conducerea Statului Major, manevrele cu terenurile armatei se vor desfăşura cu mai multă relaxare.

Este că la perversitate, nu vă întrece nici dracu? Na, eticheta mea: viol cu siameze!


Gripen de la Saab, promovat de... geambaşi!

Sursa: Stiri din Romania

Târziu (de fapt nu era, pentru un insomniac ca mine) la ştiri, înainte să prezinte zoom pe chelia prezidenţială, la ştiri a fost prezentat preşedintele românesc, Traian Băsescu, într-un clip în care spunea despre fostul ambasador al Suediei la Bucureşti că era… „geambaş de avioane”!!!

Ruşine, dom’ prezidente!! Ruşine, ruşine! De 3x ruşine!

Păi dacă al suedejilor era „geambaş de avioane”, al americanilor cum era? Că avea în C.V. trecut şi Lockheed Martin!

Da’ matale n-ai fost geambaş de vapoare? Ha! Te-am prins! Viol cu siameze, că mai presus de asta nu există perversitate, dom’ şef !

Acuma, cum să zic? Pe la mine prin oraş când mai veniţi în vizită, dom’ preşedinte?

Vă aştept cu drag:

Haideţi şi pe la noi...


Nu, domnule ministru. Invers. Degetul mare în jos, că se asortează mai bine. Şi, apropos... să vedem pe viitor dacă mai găsiţi avioane în care să vă pozaţi! Poate doar când ne vin musafiri, cu avioane cu tot.

Daţi-mi voie să vă prezint, preluînd din ziarul Adevărul, cum sunt răsplătiţi oamenii care ne au în grijă:

Fără bani de chirie în Armată

Angajaţii de la Ministerul Apărării Naţionale au suferit şi ei scăderi mai mari. În afară de reducerea salariului lunar cu 25 %, cadrele militare au mai pierdut compensaţia lunară pentru chirie, care era de 50 la sută din salariul de bază (fără sporuri).De această compensaţie beneficiau persoanele care nu aveau locuinţă în localitatea unde lucrau.

Pentru aceşti militari, pierderea salarială reală a fost de circa 33 la sută. Pe de altă parte, în comparaţie cu anul trecut, angajaţii MApN au mai pierdut primele trimestriale (o primă fiind de circa zece la sută, deci 40 la sută pe ansamblul anului), precum şi dreptul la cel de al 13-lea salariu.

Astfel, un general de brigadă care primea 6.500 de lei, are acum 3.800 de lei.

Un colonel cu o leafă de 5.000 de lei, primeşte în prezent 3.000 de lei, iar un căpitan cu 3.300 de lei în trecut, are acum 2.000 de lei. O scădere consistentă mai au avut şi locotenenţii: de la 2.400 de lei la 1.350 de lei.

La fel, plutonierii- de la 1.800 de lei la 1.000 de lei- şi caporalii de la 1.100 de lei la 750 de lei.

Comparaţie venituri militari  1 iunie 2010 / 1 iulie 2010:

General de brigadă  6.500 / 3.800 lei

Colonel 5.000 / 3.000 lei

Căpitan 3.300 / 2.000 lei

Locotenent 2.400 / 1.350 lei

Plutonier 1.800 / 1.000 lei

Caporal 1.100 / 750 lei

Poliţiştii au cu 36,5% mai puţini bani

Valoarea reală a reducerilor din drepturie salariale ale poliţiştilor depăşeşte în fapt 36 %, în unele cazuri. De exemplu, un subofiţer care primea, anul trecut, în luna iulie 3.000 de lei, a primit în iulie 2010 doar 1.900 de lei, cu 36,5% mai puţin faţă de 2009.

Preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, Marian Gruia spune că diferenţa dintre remuneraţia pentru luna iulie 2010 şi cea din iulie 2009 „este dată din reducerea salariilor de bază, a normei de hrană, a drepturilor de echipament, sporurile de dispozitiv sau a sumelor acordate pentru chirie cu câte 25%, cumulată cu scoaterea, de la 1 ianuarie, a salariilor de merit şi a altor sporuri, din drepturile salariale”.

Scăderile nu sunt însă egale. Poliţiştii care nu beneficiau de bani pentru chirie, de exemplu, deoarece deţin locuinţe personale în localităţile unde îşi desfăşoară activitatea, au o scădere de aproximativ 26%.

Pompierilor li s-a redus salariul cu 25% faţă de anul trecut. Astfel, un angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă care, în iulie 2009 primea un salariu de 2.426 de lei, pentru luna iulie 2010 a luat doar 1.859 lei, în condiţiile în care reducerea s-a luat în calcul după data de 3 iulie.

Salariile jandarmilor au fost reduse cu mai mult de 25%. Un jandarm care primea anul trecut 2.000 de lei, în iulie 2010 a luat salariul cu 600 de lei mai mic.

Sursa: Adevarul

Ministrul Apărării se face că nu vede situaţia Armatei Române

Spuneţi domnule ministru, nu-i viol cu siameze? Că-i prea pervers ceea ce se întâmplă…


„Cu alte cuvinte, daca adaugam si optiunea Romaniei pentru avioanele F-16, inseamna nici mai mult nici mai putin decat ca avem o doctrina militara proactiva, specifica puterilor regionale si globale.”

Virgiliu Culiceanu, via Cristian Negrea blog

Lol. Unde sunt siamezele alea?


Să dea dracii dacă treaba asta nu-i bună de încadrat la râdul ei în categoria de perversitate „Viol cu siameze”. Piţi-militare mai ne trebuiau, că în rest aveam de toate. Este? Probabil a fost chiar o tactică… Dacă nu s-a prăbuşit îngreunată de cirozari, sigur se va distruge de la piţipoancele militare care o vor năuci.

Armata mai are doua componente: una care-i antrenata sa lupte si una care lupta sa mai pudreze, inca o data, imaginea de budoar a sefilor politici!

De cand lumea si pamantul cea mai veche meserie din lume a avut si o ramura politica. De aceea, prea putin surprinzator, prea multe, dar si prea talentate fapturi suave, si-au descoperit cu lascivitate in trusa de farduri un mic baston de maresal. Care-aduce mai mult a betisor parfumat, dar pe care incearca sa-l foloseasca drept bagheta de dirijor prin ministerul pe unde-au avut sansa sa fie aduse, intr-un moment de efuziune de cate vreun sef de partid mai slab de inger sau mai putin tare de caracter.

Astfel, doamne si domnisoare la prima, a doua sau chiar si la a treia tinerete si-au descoperit brusc pasiunea si aplecarea catre domeniul apararii nationale, domeniu care, de altfel, se pare ca a cam scartait in ultimele sute de ani fara contributiile lor catifelate, rimelate, dar ferme. Istoria Armatei post-decembriste e impanata mereu si mereu cu tot felul de caractere feminine bune doar pentru a vopsi copertile revistelor de can-can. Din nefericire insa, si ele, ca si alte ciudate prezente vremelnice din politica-de-cabinet romaneasca, isi aduc doar o contributie la descresterea prestantei institutiei pe care acuma, cica, o reprezinta.

Atunci cand intra pe usa din fata a Ministerului Apararii, odata cu alaiul partidului care-a pus mana pe inca un minister, gandurile ascunse din capsoarele lor le zboara in doar patru directii: cum sa-si serveasca seful cat mai eficient, cum sa-si faca o rezerva de alti sefi (in caz ca asta de-acuma pica!), cum sa ajunga si ele pe la Colegiul National de Aparare (c-asa au vazut ele ca-i la moda printre pitzipoancele de la Mall) si cum sa-si atarne la piept si-un titlu de doctor in stiinte militare (ca doar asa poti ajunge in sferele inalte de pe la Bruxelles!)

Se simt adanc patrunse de misiunea lor civilizatoare intr-un sistem care nu stie sa fie civilizat si fac totul pentru a-si impregna prezenta lor hormonala pe toate holurile cladirii mult prea mari pentru pasii lor draguti, prea feminini, dar, de prea multe ori, prea inutili.

………………………………………………

Armata Romana „re-loaded”…cu praf de fond de ten!

Astfel, apararea nationala a devenit un fel de obiect de budoar, o pana rozalie la decolteu, un accesoriu bun de purtat pe langa diverse masini de firma si vacante la Roma, iar Armata Romana o butaforie pentru satisfacerea orgoliilor si frustrarilor diurne ale tuturor slujnicutelor care au impresia ca inteligenta e molipsitoare si fusta-i sigur aducatoare de recunoastere academica!

Unele vin, altele pleaca, putine raman. Efemeride ridicole pe scena muncii de partid, ele nu vor lasa in urma lor decat o amintire acra si ieftina, emanand doar un parfum de cumatra sictirita din mahalalele suburbane ale politicii dambovitene.

Sursa: Ziare.com, articolul Opinii: Armata română cu parfum de Coco-Chanel!, semnat de Ovidiu Mihalache

Click aici pentru articolul întreg.