Joia a ramas a filmelor de razboi. Sambata revenim cu productiile sf militare. Pana atunci insa…..

Mai tineti minte cartile lui Sven Hassel? Legiunea blestemaților, Camarazi de front, Batalion de marș, Gestapo, Monte Cassino, Lichidați Parisul, General SS, Imperiul iadului, Moarte și viscol, Drum sîngeros către moarte, Curtea marțială, Inchisoarea OGPU, Comisarul si Blindatele Terorii, de fapt cartea din care s-a inspirat cel mai mult Brigada disciplinara. Mie cartile astrea mi-au mancat tineretea chiar daca acum nu le-as mai citi nici mort. Am incercat si am inceput sa rad, dar nu derizoriu. Omul asta a inspirat o generatie intreaga si dupa el au aparut tot felul de romane de razboi cu acelasi ton.

Sven Hassel mai traieste? Nu am citit pe nicaieri ca ar fi murit, deci, din 1917 incoace baiatul asta a trecut prin ceva. Bine, nu prin toate fronturile unde s-au luptat nemtii, asa cum cam reiese din toate cartile lui, evident exagerate. Probabil singura apropiata de adevar este „Camarazi de front”.

Dar, sa vorbim despre film. Povestea este cea clasica: acelasi regiment 27 disciplinar, Porta, Micutul, Batranul, Legionarul, Sven si inca unii care ba aparea ba dispareau din carti. Filmul a fost filmat in stilul Sergiu Nicolaescu dar cu un buget mult mai mic, adica echipament predominant sovietic plus ceva recuzita nemteasca de muzeu. Locatia: Yugoslavia. Aventurile sunt cele obisnuite: intalnirea dintre Micutul si Legionarul, indisciplina, batai cu rusii, fraternizari cu rusii, pisoiul Stalin, misiuni comando in spatele liniilor, vodka, femei, nazisti convinsi si un final clasic.

Pentru cine nu l-a vazut si a savurat cartile lui nenea Sven, este de vazut. Chiar si ceilalti, care n-au avut treaba cu Hassel pot gasi vizionarea interesanta.

Misfit Brigade-Brigada disciplinara, 1987, regie: Gordon Hessler, distributie: Bruce Davison (Porta), David Patrick Kelly (Legionarul), Jay Sanders (Micutul), Keith Szarabajka (Batranul), Oliver Reed (Generalul) si David Carradine (Col. Von Weisshagen).


Povestea, una tregica, nu este necunoscuta. Fugind din fata inaintarii Armatei Rosii care ameninta sa le taie orice cale de retragere inapoi in sanul Germaniei, 10.000 de refugiati, soldati si civili, au urcat la bordul navei de pasageri Wilhelm Gustloff in portul Gotenhafen, sperand sa ajunga in Kiel. Asta nu s-a mai intamplat si de pe site-ul Wilhelmgustloff aflam povestea integrala in care este implicat si un roman.

Este vorba despre Alexandru Marinescu, fiul lui Ion Marinescu, un constănţean fugit în Ucraina după ce a bătut un ofiţer. El şi-a schimbat numele în Alexander Marinesko şi aşa a intrat în istorie ca fiind omul care a provocat cel mai mare dezastru maritim din istorie.

In dupa-amiaza zilei de 30 ianuarie 1945, la ora 21.16, submarinul sovietic S-13, comandat de romanul Alexandru Marinescu,a lansat patru torpile. Legenda spune ca fiecare dintre acestea avea inscrisa pe ea o dedicatie: prima – „Pentru Patrie”, a doua – „Pentru Stalin”, a treia – „Pentru poporul sovietic”, iar a patra – „Pentru Leningrad”. Cea de-a doua torpila s-a blocat in tub dar celelalte au lovit in plin.

Pasagerii nu au avut la dispozitie decat 50 de minute pentru a se salva. Din totalul de 10.582 de oameni, doar 1.239 au reusit sa supravietuiasca. Restul de 9.343, majoritatea femei si copii, au murit calcati in picioare, inecati sau inghetati in apele Balticii ori blocati in interiorul navei.

11 zile mai tarziu, S-13 si Marinescu au recidivat torpiland o alta nava de pasageri, General Von Steuben, in atac murind 3600 de oameni.

Sursa: Wrecksite