Artileria, o arma cu vechi state de serviciu pe campurile de batalie. Artileria, o arma cu traditie si in continua evolutie, inclusiv in Armata Romana.
De la bombarde la aruncatoare de mine si tunuri de mare putere si calibru, Armata Romana se poate lauda cu realizari de exceptie, ce o aduc in secolul XXI. Cercetarea militara romaneasca a adus si aduce inca Armatei, produse de exceptie, cu nimic inferioare celor straine.
De departe sistemul LAROM a suscitat cel mai mare interes, inclusiv pe plan international.
LAROM configuraţia sistemului:
-platforma lansator camion-aruncator de rachete, 6×6 permanent cuplat, montaj roti single fata/spate, capacitate mare de progresiune in teren accidentat. Poate lansa 40 rachete GRAD in 20 s sau 26 rachete LAR Mk 4 in 45 s, la 45 KM. Poate transporta 3+1 persoane in cabina blindata, de tip MGL, metalica, medie, cu 2 usi si 4 locuri, scaun sofer si insotitor, oglinzi retrovozoare clasa II,IV si V, instalatie de incalzire si ventilatie. Cabina dispune de echipament special, protectie balistica nivel 1 STANAG 4569, pentru glont si mine antipersonal, facut in colaborare cu Plasan Sassa/Israel. Motor-MAN D 2866 LF 25, Diesel, 4 timpi, 6 cilindrii in linie, supraalimentat, racit cu lichid, cu EVB; 419CP/1900rpm, EURO 3, cu optional 360 CP si transmisie automata Allison; cutie de distributie STEYR VG 2000/300 cu 2 rapoarte de transmitere. Rotile sunt profil tot teren Gigant Steel, avand sistem de umflare din mers (CTIS). Frana este integral pneumatica, cu 2 circuite independente, asistata ABS si EVB. Dispune de un troliu SEPSON, hidraulic, 10 tone forta maxima, 50 m lungimea maxima cablu, iesire spre fata si spate.;
– Muniţie LAR/GRAD ;
-Sistem computerizat de comandă şi control, de artilerie (ACCS).
Rachetele GRAD au fost modernizate si sunt inzestrate cu focoase multiple: de proximitate, mecanice, cu bile (de 6,35 mm, 2500 de bucati intr-o lovitura, avand o arie letala de minim 30 m, cu fuzee FORAD-2), CARGO cu bombleti, ce poate penetra 105 mm de otel; FET-1, fuzee electronica de timp; MOFA-T1, fuzee cu optiuni multiple, de timp, proximitate, super-rapida.
DESCRIEREA LANSATORULUI:
-flexibilitate în selectarea modului de lucru, în funcţie de preferinţele utilizatorilor;
-puternic şi durabil pentru a se potrivi cu toate sistemele de lansare sau subsistemele existente;
-dispune de sistem optic de vizare si control;
-dispune de sistem de control al focului (FCS);
-toate lansatoare sunt construite pentru lansare din containere (LPC);
-orice racheta poate fi folosita independent;
-sistemul are capacitatea de a lansa generaţia mai veche de rachete GRAD cat si generatia de rachete containerizate LAR Mk4;
-durata de viaţă şi operaţionala a acestui lansator este practic nelimitata;
-implementarea într-o poziţie nouă se face în 5 minute, iar ieşirea din vechea poziţie în termen de 3 minute după tragere;
echipajul LAROM este format din 5 persoane;
Sistemul are o rata de foc exceptionala::
-1 racheta / la fiecare 1,8 secunde, avand un feed-back computerizat care permite corectii intre lansator, observatorul din avanpost si punctul de comanda. Controlul focului poate fi efectuat din cabina sau cu comanda la distanta cu cablu, avand lungimea de 50m. Lansatorul are optiunea pentru tragere individuala sau automata partiala sau completa, in rate variabile in 4 stadii intre 0,5 si 1,8 s. La o rata de tragere de 1,8 s toate cele 26 de rachete pot fi lansate in 46,8s/;
-precizie excepţională;
-suprafata ariei de distrugere este de 1 milion de metri patrati, la o tragere completa.
LAR- MUNITII:
-containerul de lansare (LPC) contine, 13 rachete de tip CARGO -160mm calibru, sigilate din fabrica în tuburi, gata de lansare. Bataia maxima cu muniţie LAR este de 45 km, fiecare element din sistemul LAROM contine un GPS, iar in viitorul apropiat va contine si un sistem de navigatie inertiala.
-Distrugerea este realizată folosind grenade multi-scop (bombleti) , care sunt dispersate pe o ţintă. Rachetele cargo sunt echipate cu 104 grenade / fiecare.
Muniţia CARGO este formata din: HE, fragmentarea controlată cu un impact contopit;HE, fragmentarea controlată cu focos de proximitate. Rachete-nu genereaza fum intens contribuind astfel la mascare si camuflare, facand tragerea mai sigura pentru operator.Fiecare dintre grenade are o suprafaţă nominală letală împotriva trupelor inamice de aproape 100 mp (5m raza letală / fiecare).
SISTEMUL DE CONTROL AL FOCULUI (FCS):
-dispune de un sistem de control al tirului care reduce efortul echipajului: un sistem independent de testare (BIT) al lansatorului de rachete şi a sistemelor aferente;
-Display ce arata statutul rachetelor; alertă de pozitionare pentru siguranţă (zonele de siguranţă, măsuri de urgenţă); de selecţie a tipului de rachete şi dimensiunea salvei care urmează să fie lansata, de afişare a rachetei lângă care urmează să fie lansata şi numărul de rachete rămas;
-stabilirea automată de la distanţă a focului si a tipului de fuzee.
Sistemul de operare cuprinde:
-FCU, cheie de operare selector- comutator care are trei poziţii;
-Safe, tăierea energiei electrice la intreg sistemul, şi scurt-circuitul rachetelor in caz de urgenta;
-Test, sistemul este testat în condiţii de siguranţă şi toate datele necesare, defecţiuni orientative, sunt afişat pe ecran/autodiagnosticare;
-Operatiile, fuzeele şi numărul de rachete în salvă pot fi programate, iar rachetele pot fi trase selectiv;
Produsele LAROM MLRS şi sistemele sale sunt complet integrate în conceptul de C3I prin ACCS (Comandamentul Artileriei & Sistemul de control), după cum urmează:
-brigada, batalion si posturi de comandă baterie cu calculatoareATAC (Computer Tactic Artilerie), legate în BRIGNET şi reţele FIDNET;
-lansator-nivel-cu GTAC (GUN / Calculator Tactic Lansator), legate în reţea GUNCONET;
-Observator Inaintat (FOR), sprijinind coordonatorul de foc (FSO). Posturile sunt echipate cu FTAC (Calculatoare Tactice Avansate), legate în reţea FISTNET;
-Post meteorologic este format din staţia de sondare, cu Radiotheodolite, iar componentele sale sunt pe deplin integrate în ACCS si conceptul de C3I:
-sondare altitudine -40 km;
– intervalul maxim dintre masuratori-24m;
-emite buletine meteo conform: STANAG 4061, 4082 şi METEO11; pe baza radiosondei: radiotheodolitului şi a antenei LORAN C ;
– recepţie RT-planul orizontal -360 de grade;
-recepţie RT-planul vertical -0-90 de grade;
-recepţie LORAN-C -omnidirecţionala;
– distanta maxima de recepţie -160 km;
Instalaţia este containerizata, avand incalzire, climatizare, NBC, filtru de aer-ventilatie.
Brigada / Batalionul / Comandamentul, este in permanenta legatura cu bateria. Postul de conducere este instalat în interiorul unui container pe camion platforma. Echipamente se compun din:
-Computer-tactic TC 2000;
– Unitatea de Comunicatii Wireless TH 105;
-Postul de radio VSW PANTHER 2000 V L3;
-Postul de radio SW, Panther 2000 h;
-Biroul Central-F1612;
Telefon de război TC 72;
-Conexiune la Reţeaua de Comunicare -FISTNET/FIDNET;
-Software ACCS-ATAC;
-Instalatii speciale: NBC, filtru de aer-ventilatie, climatizare, instalatie de racire echipamente, surse de putere de 24V DC(baterii)/220 V AC (generator).
Pentru deservirea lansatorului LAROM cu munitie, a fost creata o autospeciala MITCL, cu sarcina utila de 9 tone, echipata cu sistem de iluminare camuflat si interfata electrica si pneumatica NATO, avand capacitate mare de progresie in teren accidentat, proiectata pentru manipulare containere cu rachete GRAD/LAR. Camionul are aceleasi caracteristici si performante ca si cel folosit pentru LAROM, dar dispune de suprastructura container metalic pentru transport rachete; macara hidraulica cu brat de 5200mm, sarcina maxima 2,2 tone si inaltimea de ridicare de 6000mm. Remorca este de tip RM 7.5/2-S, avand capacitatea de a transporta 2 containere cu rachete + alte doua pe camion.
Troliul SEPSON (Suedia) –care se regaseste si pe LAROM, de tip H 100 PS, de 10 tone forta, are posibilitatea de a actiona cablul atat in fata masinii cat si in spatele acesteia. Comanda troliului se poate executa din cabina, direct de la troliu sau de la distanta, cu telecomanda.
Instalatia de iluminat ce se regaseste si pe LAROM, este GABRIEL(franta), si foloseste corpuri de iluminat care permit trecerea de la regimul camuflat la ce necamuflat, si invers, instantaneu, prin actionarea unui comutator de la bordul cabinei.
O nota aparte a sistemului GRAD romanesc este reprezentat de APRN-produsul este in inventarul unităţilor marinei fluviale fiind varianta navalizata a lansatorului de 122 mm, cu 40 de tuburi lansatoare de rachete (stanga-dreapta).
Este format din unităţi de lansatoare (2×40 rachete), dispuse în două rafturi concepute sa actioneze in acelasi timp. Întregului sistem (lansator) rămâne sub puntea navei, fiind retractabil, atunci cand nu este operational. Precizia şi puterea de tragere oferă o eficienţă deosebită produsului în operaţiuni de neutralizare împotriva mijloacelor de tragere inamice, împotriva rezervelor şi concentrarilor de trupele inamice, în neutralizarea marinei inamice, în interzicerea minarii şi distrugere în zonele de coasta, actiuni de lupta impotriva Infanteriei Marine si a debarcarilor costiere, eliminarea de baraje, precum şi sustinere cu foc a trupelor proprii, neutralizarea inamicului aflat in fortificatii.
Un alt sistem artileristic romanesc, mai putin cunoscut este SISTEMUL DE RECUNOASTERE SI OBSERVARE PENTRU ARTILERIE, montat deocamdata pe TAB 4X4. Acesta se compune din:
-computer tactic ETC 2000;
-unitate de comunicatii wireless;
-sistem de achizitie laser al tintelor;
-VSW PANTHER 2000 VL1(statie radio);
-SW PANTHER 2000 H(statie radio);
-oficiul central F 1612;
-telefon militar TC 72;
-comunicatii network FISTNET;
-software ACCS-FTAC.
Sistemul dispune de un complet de ochire si vedere pe timp de noapte pe baza de radiatii termice, foarte modern, care este compatibil si interoperabil cu toti partenerii NATO. Acest sistem de achizitie al tintelor are ca destinatie:
-observatori inaintati (FO);
-controlorii focului aruncatoarelor (MFC);
-posturi mobile de cercetare-observare de artilerie;
-controlorii inaintati ai focului aerian (FAC) in actiuni de sprijin aerian apropiat (CAS). Acest sistem se compune din: camera termala; luneta de observare pe timp de zi cu CCD; telemetru laser „Eye-Safe” 1,54 m; platforma goniometru electronic cu GPS incorporat; unitate de comunicatii imagine, date si voce securizata; calculator tip Laptop rigidizat.
Principalele sale caracteristici sunt:
-distanta de detectie a tintei tanc pe timp de noapte 9km;
-distanta masurata cu telemetrul laser 20km;
-precizia de masurare a coordonatelor tintei 1 miime;
-distanta de transmitere imagine, date si voce 1km, mai departe prin statia radio a vehiculului;
-integrabil in sistemele C4I;
-compatibil cu sistemul MGRS folosit de catre NATO.
Acest sistem are in compunerea sa si telemetrul cu laser pentru artilerie si infanterie STLA-M3. Acest sistem laser are ca aplicatii: supravegherea campului de batalie, achizitia coordonatelor tintei si a vitezei de miscare a acesteia, fiind orientat spre Nordul Magnetic. In compunerea sa intra:
–sistemul de ochire optic;
– goniometru electronic;
-caseta compacta pentru transport uşor, cu baterii incluse;
-computer digital de control;
-tripod adjustabil;
-CdNI baterii;
-detectia maxima 20km;
-detectia minima 300m;
-gama de logica 3 tinte vizate pe axa.
Computerul digital permite:
-eroare maximă de conversie a coordonatelor + / – 1m;
– viteza de masurare ţintă 5-99,5 m / s;
-depoziareat de coordonate rectangulare -peste 100 tinte;
-interfata de date RS-232.
ATROM este inca una dintre realizarile romanesti in domeniu, care din pacate, inca asteapta introducerea in inzestrare. ATROM este un tun Howitzer autopropulsat de 155mm?52 calibre, integrat perfect in conceptul C3I si ACCs. El este perfect compatibil a lucra in retea cu LAROM, beneficiind de toate facilitatile acestuia si avand in componenta sa sisteme identice: statie meteo, computere tactice, etc. Despre toate acestea am mentionat la capitolul LAROM. Avantajele sistemului ATROM, sunt:
-mare mobilitate si putere de foc;
-rapida deplasare in teren;
-timp de reactie foarte scazut si operabil in toate conditiile meteo;
-bataia maxima a tunului este de 41 km cu proiectile cargo, putand ajunge la 50 km cu munitie inteligenta, ce va fi produsa in viitor;
-echipaj format din 5 membri;
-poate lua 24 de proiectile la bord, ce sunt pastrate in incinte securizate;
-dispune de doua brate hidraulice de sustinere in timpul tragerii, facilitand totodata accesul tunarilor la diferitele sisteme ale tunului. Sistemul hidraulic ajuta la manipularea obuzelor si a munitiei, usurand in mod vizibil operatiunile de încărcare/descarcare. Cabina ATROM este blindata, avand caracteristici identice cu cabina LAROM.
Asa cum este normal industria romaneasca produce o gama larga de proiectile si pulberi, necesare gamei artileristice produse, cu calibre incepand de la 25mm -152/155mm. De remarcat este proiectilul de 100 mm exploziv COMP B, utilizat inclusiv de TR-84M1. Acest proiectil are un corp de oţel cu 2 inele şi un inel de ghidare, fortand arderea într-un spaţiu strâns al gazelor si amestecului exploziv. Proiectilul are un impact frontal, de contopire cu actiune instantanee, scurtă întârziere in explozie şi dispozitiv de siguranţă, care este armat la iesirea din teava tunului. De asemenea Romania produce o gama larga de grenade antitanc, precum PG-7VM cu lovitura cumulativa pentru RPG-7, avand capacitatea de a penetra 300mm de armura, la o distanta de 500m. GR-736, grenada reactiva cu mixtura incendiara si auto-initiere, destinata anihilarii personalului inamic, vehicule diverse, etc. Focul declansat de aceasta grenada este deosebit de intens, avand o putere mare de ardere de maxim 50 s la o distanta de minim 300m si de maxim 1300m. Globul de foc format se intinde pe o raza de 5 m.
Unul dintre sistemele recent intrate in inzestrare este ARGUS –un sistem de achizitie si control al focului, portabil de catre om. ARGUS F03, are ca destinatie:
-misiunile FO;
-achizitia, detectia si urmarirea tintelor in campul tactic, atat ziua cat si noaptea;
-determinarea coordonatelor tintelor si actualizarea lor in permanenta si automat;
-transmisii securizate de imagini, date si voce;
-perfect integrabil in coordonatele C4I si intreg sistemul artileristic al Armatei Romane;
-poate fi montat pe orice vehicul actual/viitor din dotarea Armatei.
Acest sistem se bazeaza pe computere si aparatura de vedere pe timp de zi/noapte si de achizitie si marcare tinte prin laser, de ultima generatie, produse inclusiv de catre industria nationala.
Desi se cunosc destule despre inzestrarea actuala a Artileriei Romane, nu la fel de multe se cunosc despre inzestrarea viitoare. Se vorbeste de sistemul artileristic de 105 mm, autopurtat, prezentat acum cativa ani la Expomil, dar care inca n-a ajuns in inzestrarea curenta. Despre acesta se stiu extrem de putine lucruri, dar va fi foarte performant, foarte mobil, autonom, ergonomic, avand cost operational scazut, rata mare de foc si acuratete, cu tehnologie state-of-the-art. Dupa cate se stie acesta este/va fi dezvoltat cu firma RDM Technology, Olanda.
Se vorbeste de un sistem artileristic foarte performant, format din lansatoare de rachete, 10 la numar, de 273 mm, cu bataie lunga. Acest proiect se afla, dupa cate stiu, in derulare. Se vorbeste despre iminenta intrare in inzestrare a ATROM; ceea ce ar fi o incununare a anilor de cercetare-dezvoltare dar si a timpului lung de asteptare din partea Armatei.
Una peste alta putem concluziona ca, Artileria Romana se afla la un nivel foarte inalt; capabilitatile acestei arme fiind remarcabile. Toate acestea ne fac sa credem ca viitorul acestei arme in Armata Romana este unul bine definit si ancorat in realitatea si traditia acesteia.
WW
iulie 14, 2011 at 7:54 pm
nu era rau niste poze
iulie 15, 2011 at 12:03 pm
Tonul articolului e mult prea optimist. LAROM, desi este o modernizare reusita (poate cea mai reusita dintre toate programele DPA), a costat cam mult: ~160 mil dolari pentru doar 2 divizioane. Unde mai punem ca munitia de 160 mm nu e fabricata la noi, asadar in caz de razboi ramanem cu munitia de 122 mm care are o bataie limitata. Lipsa autotunurilor e un dezavantaj clar. Desi in unele zone sau conflicte sunt bune si tunurile tractate, in razboiul modern, de manevra, sunt absolut necesare tunurile autopropulsate. Acestea sunt mult mai putin vulnerabile la contrabaterie.
Faceti o comparatie cu alte tari si veti vedea ca tunurile noastre de baza sunt depasite constant la bataia maxima. Am vazut de asemnea in fotografii, la exercitii, ca la noi sunt asezate in linie tunurile. Asta e instructie tipic sovietica, anacronica. In tari ca Franta, Germania, Marea Britanie, Spania, Italia, Polonia domina artileria autopropulsata. Grecia deja tine tunurile tractate in rezerva.
De ATROM se vorbeste de ani de zile, era bine daca intra in dotare.
iulie 16, 2011 at 10:48 pm
Scuza-ma pentru off – topic , dar voiam sa fiu sigur ca o sa-mi vezi intrebarea : ai primit raspunsul la controversa generata blindajul reactiv pe TR 85 M1 ?
iulie 17, 2011 at 10:04 am
Da, e un blindaj stratificat impotriva proiectilelor cumulative, dar nu este reactiv. In tara noastra nu s-a experimentat niciodata blindajul reactiv (din lipsa de fonduri). Asa sustin cei de la UMB.
iulie 17, 2011 at 11:26 am
Multumesc
iulie 15, 2011 at 3:26 pm
Bre scuze de off-topic,dar pe wiki a aparut o noutate in dotarea Fortelor Terestre,mai exact niste camioane FMTV,care ar fii folosite de catre trupele romane din Afganistan,in poza sunt doua bucati blindate.
Stie cineva ceva despre aceste camioane?Cate sunt,daca avem sanse sa le pastram dupa ce ne retragem sau daca le avem?
iulie 16, 2011 at 2:31 pm
Inca un lucru: cu exceptia batalionului LAROM, toate mijloacele de asigurare date si comunicatii sunt depasite moral.
Dă clic pentru a accesa 002-artileria-la-inceput-de-mileniu.pdf
Aici pe la pagina 126 zice verde in fata ca suntem la pamant din punct de vedere al dotarii si nu ne putem compara cu armatele din vest. Bineinteles, cu exceptia batalionului LAROM.
iulie 16, 2011 at 3:10 pm
pardon, brigada, nu batalion.
iulie 16, 2011 at 8:43 pm
Subscriu la parerea lui Mircea 87.Realitatea din domeniul artileriei romanesti este mai intunecata decat in articol.Spre exemplu , in cazul Larom , din multitudinea de date culese din diverse surse nu reiese ca sistemul ar folosi calculatorul balistic MCISTA ( realizat la Academia Tehnica Militara ) nici calculatorul militarizat ( ruggerized ) CR-01 realizat de IEMI .Firma MIRSAND are in proiect realizarea unor containere de depozitare-lansare cal.122 mm din materiale compozite , cu programarea automatizata a focoaselor pentru lovitura cu bataie extinsa la 40 km.Problema acestei lovituri e ca motoarele cu pulbere compozita sunt importate din Franta la un pret prohibitiv .
La fel , containerele cu lovituri cal. 160 mm sunt importate din Israel . Datele despre lovitura cal. 273 mm cu bataie minima de 80 km arata ca au fost lansate in cercetare toate componentele ( container , incarcatura de lupta, ogiva , focoase etc ) dar pana acum nu a fost adus in stadiul de prototip .Nici programatorul magnetic pentru focoase fuzante si de proximitate de la ATM nu l-am vazut depasind acest stadiu , nici multitudinea de focoase noi realizate in ultimii ani.
In domeniul artileriei autopropulsate , stam rau . Nu numai ca nu se mai fabrica nimic , dar se mai scot din inzestrare si obuzierele autopropulsate model 1989 cal.122 mm produse la Mizil . Ceilalti colegi NATO fosti colegi in tratatul de la Varsovia inca nu le taie pe ale lor TIP 2S1 Gvozdika .
Din ATROM , mie personal mi se pare ca doar sasiul mai este romanesc . Nici macar intregul autosasiu . Motor , cutie de viteze , instalatie de umflare a penurilor , pana si troliul se importa . Tunul este de fapt tunul israelian ATMOS .
Cu sistemul cal.105 mm este si mai simplu : un obuzier produs in alta tara ,montat pe o platforma tip container , importat la cheie . Doar autocamionul a fost produs la Moreni , cu importurile aferente .Fabrica de tunuri de la Resita , cu o traditie de mai bine de o suta de ani , are capacitatea necesara de a realiza piese de artilerie de 52 de calibre , atat la calibrul 155 mm cat si tevi mai scurte pentru cal.105 mm sau , de ce nu , calibrul nostru de 98 mm ( obuzierele de 98 , realizate dupa 1989 , au fost si ele scoase din dotare , ciudat ).
In sistemele de conducere a focului artileriei nu am vazut multitudinea de telemetre laser realizate in tara , uneori doar STLA-M3. Realizari sunt mult mai multe .Intrati pe site-urile Electromagnetica , IOR, Optoelectronica si veti vedea.De asemenea nici aparatele puternice de observare pe timp de noapte cum ar fi Combina de observare zi -noapte cu echipament de termoviziune realizata la ACTTM.In domeniul avioanelor fara pilot , exista multe proiecte , unele mergand la concurenta , adica tinzand spre acelasi rezultat cu cheltuieli triple .S-au lansat in cercetare atat avioanel cat si sistemele de comanda a zborului ,observatie transmisie de date in timp real ( cum ar fi spre exemplu platforma optoelectronica multisenzor de obervare zi/noapte PMS-BAV dezvoltata de Optoelectronica ), dar vad ca inca nu se trece la fabricatie de serie . Si poate nici nu o sa se treaca , cum vad ca nu se fabrica prototipurile realizate la INAV .
Nu am vazut nici punerea in practica a sistemului de navigatie AM(M)ON realizat de EES-SA si INMA care pot oferi coordonatele 3D ale unui vehicul fara a apela la sistemul GPS , utilizand emitatoare la sol , si oferind o precizie similara cu GPS-ul.
Pentru a concluziona , sustin ca exista destula materie cenusie pentru a renaste artileria romana , dar trebuie sa existe si cineva dispus sa infrunte presiunile spre a da unda verde .
Dar eu cred ca nici bocanci n-o sa mai avem .
iulie 16, 2011 at 10:04 pm
Intr-adevar se pare ca avem o problema cu fabricarea motoarelor racheta mai performante, am citit pe undeva ca motivul intarzierii LAR-273 ar fi tocmai problema producerii motorului.
De fapt, intregul proiect e destul de ciudat, singurii care au mai incercat ceva similar au fost chinezii dar si ei au renuntat si au trecut la calibre mai mari (300&400mm), ca si rusii de altfel. Practic, atunci cand o sa inceapa fabricatia, va fi deja depasit de alte sisteme aflate pe piata.
Mirsand ar fi integratorul si pe site-ul lor e o mentiune la un programator inductiv pentru focoase, poate ca e acelasi lucru cu cel programatorul magnetic de la ATM.
In privinta avioanelor fara pilot, chiar ca sint multe proiecte finatate mai mult sau mai putin de catre stat, fara rezultate vizibile.
O solutie de tip Program National, dupa modelul TBT 8×8, ar da mai rapid rezultate.
iulie 16, 2011 at 10:47 pm
Scuza-ma pentru off – topic , dar voiam sa fiu sigur ca o sa-mi vezi intrebarea : ai primit raspunsul la controversa generata blindajul reactiv pe TR 85 M1 ?
iulie 16, 2011 at 10:50 pm
Imi cer scuze pentru pozitionarea gresita a rsapunsului , dar vad ca nu mi se impaca calculatorul cu blogul si vesnic imi face cate o traznaie .
iulie 17, 2011 at 4:56 pm
Tot ce pot sa spun este faptul ca articolul este corect dpdv, al dotarii actuale.
Fata de racheta calibrul 273mm, raza gandita este de max. 150 km.Nu este deloc un proiect ratat, iar prototipul exista.Problema nu este motorul ci sistemul de ghidaj.Sau mai clar nu propulsia este problema principala, ci finantarea. Dar incet, incet finantarea a inceput sa-si revina.Foarte palid inca, dar se misca…
Calibrele de 300-400, uitati-va la raza intai.Majoritatea au o raza mica in raport cu 273 romanesc. Pt viitor se are in vedere realizarea de rachete ghidate tip MLRS cu raza de 300km.
In privinta UAV-urilor produse local, Boreal, se apropie de intrarea in productie de serie, fiind deja folosit de cateva unitati, cu scop de testare.Iar UAV pt pluton sunt in dezvoltare…
Exemplul Poloniei, pt artilerie este unul ambivalent. Si bun dar si rau.Daca va uitati cu atentie, majoritatea imensa a tunurilor poloneze sunt la o raza de 20 km.Iar tunul autopropulsat de 122mm, model sovietic…este doar o gluma buna. Deasemenea capacitatea autotunurilor poloneze de fi folosite intr-un sistem integrat de lupta este extrem de scazuta.Au multe, dar cam atat.
In privinta tragerilor in linie cu artileria, eu personal nu vad de unde este asta un sistem sovietic! In general bateria este grupata in zig-zag, dar tot in general tunurile sunt aliniate, atat in adancime cat si lungime.Nu este nimic sovietic in asta, ci doar asezare de manual. Deasemenea depinde de tipul tragerii. Daca se executa o tragere directa, in pozitii defensive, atunci nu vad alta geometrie, iar daca se executa o tragere indirecta, in baraj sau ofensiva, iar nu vad care ar putea sa fie arhitectura…
iulie 17, 2011 at 9:12 pm
George , daca ai fi comandant de divizion ce ai prefera sa ai in dotare : un divizion de obuziere autopropulsate model 1989 , ajutate de radarul de contrabaterie SNAR 10 montat pe sasiu senilat MT-LB , existent in dotare ( de nu l-au casat cumva ) sau un divizion de batrane obuziere model 38 tractate de DAC 665 neblindat ?
Mobilitatea si protectia sunt motivele aparitiei artileriei autopropulsate , nu ?
iulie 18, 2011 at 3:25 pm
As prefera ATROM, dar serios acum autopropulsatul de 122 si-a cam trait traiul.Bre motivele aparitiei autotunurilor, ca de altfel a cam tuturor vechiculelor, de la aparitia tancului, a fost sa pota tine pasul cu tancurile in avans, sa le pota asigura superiorotatea in bresa…
iulie 17, 2011 at 11:04 pm
Racheta calibru 273mm are raza max de 150km?!?! Asta chiar e o noutate, esti absolut sigur?
Mai toate sursele indica o raza maxima de „minim 80km” dar pe site-ul Mirsand raza minima e de 30km si cea maxima de 80km.
http://www.mirsand.ro/2rro.html
Inclusiv proiectul chinezesc de racheta calibru 273mm are tot raza maxima de 80km: http://www.sinodefence.com/army/mrl/wm80.asp
De notat ca ei au preferat sistemele de 300mm.
Daca e sa comparam cu sistemele de 300-400mm:
Sistem Calibru(mm) Producator Raza actiune(km) Incarcatura(kg)
Lar-273 273 Romania 80 148
WM-80 273 China 80 150
AR1A 300 China 130 200
Smerch-S 300 Rusia 90-100 240
AR3 370 China 220 N/A
WS-2 400 China 200 200
Poate ca nu e un proiect ratat dar, prin comparatie cu niste sisteme deja existente, sigur nu e in top.
Daca e sa ne referim la UAV, Boreal este un exemplu foarte bun: un mini-UAV proiectat de ATM care are ceva sanse sa intre in productia de serie fata de o lista intreaga de proiecte incepute de institute de cercetare civile si terminate fara ceva concret.
Iar problema finantarii e in majoritatea cazurilor doar un pretext de a ascunde incapacitatea cronica de a conduce niste proiecte de la inceput la sfarsit, inclusiv de a gasi solutii la diferitele problemele intalnite pe parcurs.
iulie 17, 2011 at 8:59 pm
Tunul autopropulsat de 122 mm nu e o gluma. Nu mai e varful de lance al artileriei, insa este cu mult peste obuzierul md. 81 tractat, pur si simplu fiindca e autopropulsat. Avand in vedere ca radarele de artilerie sunt atat de precise in ziua de azi iar avioanele fara pilot nu sunt o raritate, orice tun tractat e o tinta sigura daca nu schimba pozitia rapid. Sansele tunurilor tractate de a nu fi lovite sunt minime. Comunicatiile la noi nu sunt secretizate, iar calculele se fac manual (cu exceptia brigazii LAROM). Pana apuca artileria noastra o contrabaterie, aia deja au plecat cu 2S1.
In legatura cu capacitatea autotunurilor poloneze de a fi folosite intr-un sistem integrat de lupta eu zic sincer ca te inseli. Ai auzit de TOPAZ facut de WB Electronics? In 2008 aveau peste 12 regimente echipate cu asa ceva. Regimente, nu divizioane.
Aranjamentul in linie e o practica depasita, fiind lipsita de flexibilitate. Pozitiile liniare sunt usor de lovit de contrabaterie, deoarece necesita mai putine calcule. Acest aranjament este util doar in conflictele cu intensitate scazuta, unde pericolul de a fi lovit de contrabaterie e neglijabil. Tot aici e de bun simt sa pui toate tunurile in linie pentru a nu izola pozitiile. In schimb, cu tunurile autopropulsate pozitiile sunt mult mai flexibile, fiind dispersate. Armata sovietica a continuat mult timp sa adopte pozitiile lineare, desi armatele din vest aveau deja autotunuri, de aceea am spus ca e o practica sovietica. Sursa unde sunt detaliate aceste practici e Modern Land Combat de David Miller si Ch. F. Foss.
iulie 18, 2011 at 3:40 pm
De Topaz, mea culpa, nu stiu mare lucru, de altfel nici la artilerie nu sunt prea competent.Dar cateva lucruri tot stiu! Practic nici o armata din lumea nu a renuntat la artilerie tractata, datorita costurilor.SUA a introdus recent cel mai nou si fain obuzier de 155mm, care este tractat.Diferenta dintre un autotun si un tun tractat la montare si parasire a pozitiei de lupta este de cateva minute.Practic un atac al aviatiei inamice ar face zob si tunul clasic si autotunul cu aceeasi exactitate.Un plus de mobilitate si o oarecare protectie, dar daca tinem seama ca o unitate de artilerie are cativa km. pana pe linia frontului, nici acest avantaj nu este fabulos. Scriu asta pt ca am senzatia ca se crede ca tunurile tractate sunt de domeniul istoriei si chiar nu este cazul.
Practica asezarii tunurilor in linie sau dispersate are la baza cerinta tactica, adica ce faci cu ele…si este foarte mult de vorbit aici.Am vazut aplicatii in armata germana cu autotunuri…tot in linie erau asezate.Daia zic asezarea se subordoneaza strict tacticii alese. Iar la rusi este alta discutie, alta filosofie…
In privinta calculelor manuale, am foarte mari rezerve.Inca de la inceputul anilor „80 in Romania fusesera aduse calculatoare balistice ruseti si chiar facute in tara…
Si ca un adaos, o pozitie de artilerie nu se schimba dupa doua-trei salve.O astfel de pozitie este aparata si consolidata, rolul sau fiind ofensiv sau defensiv, dar in nici un caz nu am auzit, la artilerie grea, de tactica „tragi si fugi”! Ca un autotun este un pic mai rapid, este, dar logistica tot aia e, iar miscarea unui regiment pe alta pozitie, este pur si simplu un haos controlat, iar in focul luptei foarte greu. Dealtfel baza de artilerie este formata din tunuri tractate, statice.Ele au menirea de a asigura cu foc superioritatea tactica a trupelor proprii, autotunurile fiind gandite sa asigure o superioritate locala si foarte rapida, inaintand odata cu tancurile.
iulie 18, 2011 at 9:28 pm
Acele cateva minute cat dureaza sa parasesti locul de dare a focului sunt cruciale in razboiul modern. Exemplu cel mai elocvent ar fi incidentul dintre Coreea de Nord si Sud cu bombardarea insulei Yeonpyeong. Cei din sud au executat o contrabaterie mult prea tarziu si nu au lovit mai nimic prin nord fiindca batalionul de lansatoare BM-21 plecase deja.
Legat de calculele manuale, cartea pe care am mentionat-o mai sus va da raspunsul incepand cu pagina 123.
Pozitiile de artilerie se schimba treptat, nu dupa doua trei salve. O baterie se muta, iar celalalte asigura foc de sprijin. Autotunurile au viteza de partea lor. Daca stau prea mult intr-un loc, e o invitatie la contrabaterie. Baza artileriei nu mai este de multa vreme tunul tractat si pozitiile statice. Cam din al doilea razboi mondial.
iulie 18, 2011 at 9:31 pm
Cartea de care zic e Artileria la inceput de mileniu, ebook gratuit pus mai sus, sa nu existe dubii. 🙂
iulie 18, 2011 at 9:39 pm
Interesanta discutie.Multam de info.Da stai catinel ca te prind pe undeva unde chiar stiu, tancuri de exemplu…………..
iulie 18, 2011 at 6:59 pm
Si as mai face o mica completare.Si autotunurile sunt de doua feluri sau categori:
-cele tip ATROM sau Archer, obuziere autotractate de spatele frontului
-cele tip PzH 2000(Germania) si cele tip rusesc, 2S19Mesta, care sunt blindate total, senilate si au capacitatea de a lupta alaturi de tancuri fiind foarte bine protejate.Dar repet si SUA si Rusia detin si folosesc o mare varietate si cantitate de artilerie tractata, cu scop strategico-tactic.Autotunurile au doar scop tactic, sau principalul lor scop este cel tactic…
iulie 18, 2011 at 9:08 pm
PzH 2000 si 2S19 au blindaj doar impotriva mitralierelor grele/schijelor. Toate tipurile de obuziere mentionate mai sus sunt facute sa actioneze in spatele frontului si nu in prima linie. PzH 2000/Msta nu sunt tunuri de asalt si nu actioneaza impreuna cu tancurile, ci in sprijinul lor, prin ochire indirecta. Diferenta dintre autotunurile pe sasiu de camion si cele senilate e pretul/consumul mult mai avantajos pentru primul tip si protectia ceva mai buna si mobilitatea pentru al doilea tip.
Tunurile tractate, cum am spus mai sus, sunt folositoare in cazul conflictelor cu intensitate mica si in cazul zonelor greu accesibile, unde e mai usor sa transporti cu elicopterul un tun decat un autotun. In oricare alta privinta, artileria autopropulsata e superioara si preferabila. Tunurile tractate nu sunt de domeniul istoriei inca, dar sunt considerate a fi depasite in razboiul modern de mai toti analistii militari.
Va recomand sa cititi si despre artilerie, multe lucruri par simple, dar si eu la randul meu am fost surprins sa vad ca modul de operare al artileriei si tehnologia specifica a evoluat semnificativ. Tema de discutie interesanta si artileria asta….
iulie 18, 2011 at 9:33 pm
Bre am gauri la artilerie, si recunosc asta, dar nu cu „va recomand” ci iti recomand.Sunt tanar si oricum aici toti suntem prieteni……….Tema de discutie, intradevar foarte interesanta!
iulie 19, 2011 at 7:33 am
Ai dreptate, este o tema foarte interesanta. Te asteptam cu un articol, oricand. Cand e gata, mail la resboiu@yahoo.com. Invitatie, de altfel, valabila pentru oricine doreste sa activeze in randurile autorilor din echipa Resboiu.
iulie 18, 2011 at 9:23 pm
1. Da , am avut in dotare calculatoare balistice .Nu mai vad nici unul , la toate aplicatiile calculele facandu-se manual , in conditiile in care exista calculatoare balistice romanesti competitive pe plan mondial aflate in stadiul de prototip . INVOLUTIE .
2. Obuzierul autopropulsat cal.122 mm model 1989 trebuia produs in 1252 de exemplare , pentru a aduce Romania la acelasi nivel de dotare cu celelalte tari din Tratatul de la Varsovia ( trebuia sa intre in productie in 1990 , dupa plata datoriei externe .S-a terminat datoria , s-a terminat Ceausescu , s-a terminat si inzestrarea armatei ) .In tandem cu radarul SNAR 10 montat pe sasiu MT-LB erau o arma formidabila pentru distrugerea artileriei tractate sau a aruncatoarelor adverse .Dar si acesta se scoate din dotare , inlocuitorul sau fiind obuzierul cal.122 mm model 1938.INVOLUTIE.
Impreuna cu cele 1716 bucati preconizate din tunul antitanc autopropulsat cal.100 mm model 1985 ce nu a apucat sa intre in dotare ,( construit si el , ca si obuzierul pe acelasi sasiu derivat din MLI 84 ) ar fi constituit o forta de sprijin eficace pentru infanteria mecanizata .
De asemenea intrasera in cercetare mai multe tipuri de radare si se preconiza construirea in viitor a unuia de contrabaterie .Radarul Start 1M a functionat fara probleme , deci cred ca ar fi fost depasite si bolile copilariei radarului romanesc in general .Desi se crede ca datele tehnice ale radarului START 1M ar fi secrete , ele au fost totusi facute publice pe vechiul site al ACTTM .Ce bine ca am pastrat datele si fotografiile !Rog pe cei interesati sa ia legatura cu mine spre a le face cunoscute aceste date.
3.Da , spre exemplu armata britanica utilizeza acum tactica ” loveste si fugi” dupa intrarea in dotare a tunului autopropulsat de 155 mm tip AS 90 . Noile sisteme de navigatie si de management al campului de lupta fac posibil acest lucru .De la o pozitie de tragere la alta se misca doar autopropulsatele ( cate sunt necesare pentru misiunea de foc respectiva ) , blindatele de tractare -evacuare si geniu si protectia antiaeriana , artelnicul si maistrul surubelnita ramanand in spate .
4.Da , americanii mentin in dotare tunurile tractate de 155 mm pentru unitatile de desfasurare rapida ( aeromobile ).Rusii pe ale lor din saracie .
5.Autotunurile inrudite cu ATROM , cum ar fi CAESAR , Nora etc au acelasi rol tactic ca si cele pe senile . Doar ca sunt construite pentru saracuti.
iulie 18, 2011 at 9:37 pm
Pe mine ma interesaza ce ai despre artileria romaneasca.Foarte mult, pt ca stiu ceva mai putine decat despre tancuri…………Daca poti sa-mi dai ceva info, da un clik pe username meu, pe George GMT.
iulie 18, 2011 at 9:42 pm
http://www.rft.forter.ro/17_bibvirt/000.htm
in stanga sunt 3 carti despre artilerie gratuite, destul de bune. Perfectibile, dar asta e.
iulie 18, 2011 at 10:42 pm
Pe langa recomandarea de a citi cartile indicate de Mircea87 , ti-am mai trimis cate ceva prin e-mail .
iulie 19, 2011 at 1:19 pm
Bre noi in 1990 trebuie sa ajungem la acelasi nivel de dotare cu tarile tratatului de la Varsovia poate dpdv calitativ,si nici nustiu daca era cazul,pt ca numeric in 1990 eram a treia tara din Europa dupa numarul gurilor de foc..primele doua erau URSS si Germania proaspat unificata..
Legat de Polonia,oamenii poate in momentul asta ne sunt noua putin in urma,insa au cateva programe de dezvoltare ale artileriei care ne vor lasa pe noi cu mult in urma lor,si anume,100 de sisteme KRAB,120 de WR-40,care desii au calibru 122mm au o raza de 40-42 Km,si sistemul „HOMAR”,de calibru 300 mm,cu o raza de actiune pe masura,singura cifra pe care am gasit-o este cea de 60 Km,cea ce desigur este mult mai mica decat cea reala,cei de la Janes Defence au aruncat informatia asta.
Bine puteti sa spuneti ca astea sunt doar planuri,dar treaba este ca polacii se vor tine de ele,pana acum au avut alte prioritati,anume F-16,KTO-Rosomak,CASA-295,RBS-15 samd.
iulie 19, 2011 at 2:15 pm
Ai dreptate , ei nu se opresc la nivel de prototip ca si noi , nici nu dau 160 de milioane pe modernizarea a doua divizioane papand astfel bugetul .
iulie 19, 2011 at 3:34 pm
Exemplul Poloniei ma umple de invidie…
iulie 19, 2011 at 4:14 pm
Da ce ai bre cu ei :)))) ?
iulie 19, 2011 at 4:44 pm
Invidie…..ca se inteleg mai prost cu rusii ca si noi dar tot opereaza MIG 29 cineva undeva a stricat-o rau de tot la noi…in ceea ce priveste achizitiile militare.
iulie 20, 2011 at 1:57 am
Si pana la urma noi ar trebui sa ne axam pe tunuri de 155 mm ?
Cam care ar trebui sa fie dotarea, ca sa fim in rand cu lumea, sau macar un pic in spatele lor ?!
iunie 28, 2014 at 8:47 am
Il rog pe Nicusor, daca e posibil, sa imi trimita poze cu start-1, start-1m si alte echipamente de RdLc romanesti la anton.muraru00@gmail.com
multumesc, anton muraru