Pe undeva pe sus, am vreo câteva Tab-uri din browser ocupate cu articolele despre Wikileaks & Traian Băsescu, preşedintele care lua în calcul un conflict militar între România şi Rusia.

Parcă, deodată, am aflat că ţara mea era foarte puternică în 2008.

Şi, cum realitatea a fost alta mă întreb ce se urmăreşte de fapt?

Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. Probabil că a jucat teatru cu americanii, a dansat cu expresiile de îngrijorare şi a lansat-o p-asta cu „luarea în calcul a unui conflict militar între România şi Rusia”, sau cum scrie pe acolo. Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. I-a jucat. Ne joacă şi pe noi. Cred că uneori îl luăm prea în serios pe acest Machiavelli de Murfatlar. Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. Echipa sa de experţi în diversiuni a lucrat ca la carte. Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. A mai distras atenţia de la ceva. De la treaba cu regele, nu? Sau, urmează altă ispravă şi vrea să ne ţină ocupaţi, cu privirle îndreptate în direcţia opusă?

Acum, Traian Băsescu zâmbeşte fericit. Românii sunt aşa de uşor de dus de nas…

*

Acum, că Traian Băsescu zâmbeşte fericit, de dragul discuţiei, să ne pierdem câteva minute din timp cu un scenariu.

2008, August  –  Septembrie, pe undeva pe acolo…

Liderul Rusiei, Vladimir Putin, mulţumit de isprava georgiană, îl pune la curent pe preşedintele ales al Rusiei, Dmitri Anatolevici Medvedev cu decizia sa: va pune întinde coarda ceva mai mult cu N.A.T.O., punând presiune pe România, prin intermediul Transnistriei care va juca împotriva Republicii Moldova rolul personajului negativ… de fapt, rolul de personaj negativ în toată povestea.

La momentul în care operaţiunile sunt puse la punct, câţiva transistreni şi militari ruşi sunt executaţi de un grup de militari ai Republicii Moldova, care la rândul lor sunt împuşcaţi mortal. Chestii de graniţă. Se pare că militarii moldoveni băuseră cam mult… dar, în realitate fuseseră răpiţi şi omorâţi, iar în locul acestora jucaseră niscai teatru un număr egal de „speciali” ruşi.

Model Polonia 1939, sau cam pe acolo, nu?

Evident, transnistrenii şi ruşii trec la represalii şi împreună se apucă de vărsat sânge, distrus, incendiat, violat, chestii de război.

Succesiunea evenimentelor este mult prea rapidă şi Republica Moldova nu face faţă. Artileria mobilă a Armatei a 14-a distruge fiecare punct de rezistenţă pe care îl încropesc moldovenii.

Dincoace de Prut, imagini filmate de amatori sunt prezentate pe toate posturile de televiziune, iar fotografii şi stop-cadre ţin prima pagină a ziarelor.

Preşedintele României, Traian Băsescu zâmbeşte. Un conflict militar ar fi taman bun…

„… în primul rând că ar distrage atenţia de la orice…” îşi spune în gând, în timp ce ridică un deget din pumnul mîinii drepte,

„… în al doilea rând, i-aş forţa pe americani să ne înarmeze…”, gândeşte şi imediat ridică încă un deget,

„… şi al naibii să fiu, dacă cu ocazia asta nu se lasă cu încă o Unire…”, îşi zice în sine şi apoi pocneşte brusc din cele două degete:

„şi rămân în istorie pe aceeaşi treaptă cu Mihai Viteazu, Cuzache şi alţi din ăştia, de calibrul meu!”

*

În momentul acesta, preşedintele României, Traian Băsescu, a luat în calcul un conflict militar între România şi Rusia.

Ce urmează?

 

Anunțuri