Analiza de conflict

Analiza de conflict

Sâmbătă, 26 noiembrie, orele 11.00 – 11.30, la Tirgul International GAUDEAMUS are loc lansarea volumului Analiza de conflict, autor dr. Francisc Toba.
Va asteptam la Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti, spatiu evenimente nivel 7.70.
Cartea va fi prezentata de domnul profesor Virgil Magureanu.

 

Curiozitate, de Sambata Fantastica

Mmmm... o imagine care provoaca pofte.

Bre, dincolo de partea militara – unde am inceput sa stim cam ce ii place fiecaruia – ar fi, cred, interesant de cunoscut si detalii care tin de ziua dedicata fictionalului:

1. Care carte s.f. v-a placut cel mai mult? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.

2. Care a fost ultima carte s.f. pe care ati citit-o? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.

3. Ce carte de gen ati recomanda unui anumit membru al comunitatii resboinice? Mentionati si id-ul persoanei alese.

 

Powersat are gust de suflet

Powersat - Ben Bova

Înainte să mă apuc de ea, am dat-o cuiva şi mare ţeapă mi-am luat! După ce a citit-o, mi-a zis: băi, nu o să îţi vină să crezi cine îi face bucata lui Dan ăla… Porculeţul, care citise cât am fost relativ vecini primele sale trei cărţi din viaţă, toate din ce găsise pe la mine, m-a făcut să cred de-a lungul întregului roman că Jane e în spatele trebii ăleia. Uneori mă mai gândeam şi la senator. O bănuiam scurt şi pe April, din dragoste. Apropos de sex, ar fi fost mai mişto dacă agenta şi secretara chiar s-ar fi combinat – probabil lui Ben Bova i-a fost frică să treacă de la pofta mândrelor, la ceva mai mult.

Powersat e mişto, şi probabil că unora chiar le provoaca senzaţia aia de a nu o mai lăsa din mână până ce dau cu ochii de final.

Este cea mai mişto carte pe care am citit-o de câteva vieţi încoace: are unhappy ending. E cu final nefericit, bre!!! Ăla bunu’ nu se alege cu fata, pierde o grămadă de fericire, o pierde şi pe fata care îl iubea din umbră şi foarte probabil n-ar mai fi avut parte nici de fata de la revista de aviaţie, de-ar mai fi continuat cartea. Deci, personajul principal pierde aproape tot. E praf. E jale în sufletul lui şi realizează asta – niciodată nu va putea fi fericit. Dar o să aibă la bani… Mulţi, enorm de mulţi! Pervers de mulţi dolari! Neruşinat de multe sute de milioane şi apoi de miliarde de dolari americani! O grămadă de bani care nu-i vor putea cumpăra niciodată, vreodată, fericirea.

El, singurul cu satelit producător de energie şi avioane orbitale şi cosmodrom particular, şi avion de colecţie, şi maşini, şi cu orice, el singurul cu satelit furnizor de energie şi fermă de rectene, el singur va rămâne veşnic singur şi mai ales nefericit.

Urăsc poveştile cu happy end. Sunt doar poveşti din poveşti şi poveşti din filme.

Dan Randolf a ajuns să aibă totul, pentru ca începând de atunci să înţeleagă ce puţin posedă dintre cele importante.

Bună cartea!

 

Doua vorbe despre trei carti – Ep. II

Luftwaffe Victorious, de Mike Spick

Daţi-mi voie să v-o prezant: Luftwaffe Victorious, cartea la care poftesc cel mai tare! De Mike Spick, istoric de aviaţie. Mă simt de parcă m-aş uita prin vitrina unei cofetării: nu ştiu cu ce e prăjitura pe care am pus ochii, însă deja îi simt gusturi diferit de bune, de fiecare dată când o privesc.

Luftwaffe 1946 Roleplaying Game, de Ted Nomura

Da, de renumitul Ted Nomura!

Total war rages across the Earth as the forces of Nazi Germany and Imperial Japan strive for world domination with the combined might of the United States, Great Britain, and Soviet Russia to oppose their march. This is World War Two – But it’s not the war you remember. This is an alternate universe. Eisenhower has been killed over the beaches of Normandy. The Germans have the Atomic Bomb. Jet aircraft and flying wings streak through the skies in aerial combat. And the war continues long past 1945

This is the world of Luftwaffe 1946. From the pages of Ted Nomura’s long-running Families of Alternate Wars comic book series comes a role playing game that puts you in the flight deck of revolutionary jet fighters and on covert missions for the OSI. The Luftwaffe 1946 game covers all aspects of adventuring in World War Two from espionage to commando raids, using the simple to master Open Core Rules System.

• Game resources for the world setting
• Complete character creation rules.
• A compiled history of this unique world setting
• Character stats on your favorite Luftwaffe 1946 character.
• Stats on aircraft and other vehicles from the Luftwaffe 1946 comic series.
• The perfect companion to the Luftwaffe 1946 bullet stopper
• A MUST HAVE for any fan of the Luftwaffe 1946 Comic.

M-am apucat de ea, aşa, poate adaptăm vreo ceva şi pentru Resboiu, ca să să joacă şi noi. Altfel, niciodată nu l-am luat în serios pe Ted Nomura. Combinaţia de manga şi supra-detaliile tehnice minore despre care auzisem că îi schimbă una-alta… în fine, niciodată nu mi-am lăsat ochii mai mult de zece secunde peste ale lui T.N. Alex nu a reuşit în câţiva ani să mă spurce la manga cu alternate history, d-apăi Ted Nomura în secunde.

Vedem ce iese, poate Sâmbăta viitoare, dacă se merită şi poate ieşi fromos, discutăm.

Opening Atlantis, de Harry Turtledove

Marele Maestru al Istoriei Alternative, totodată Fostul Meu Scriitor Preferat, Harry Turtledove, nu mi-a făcut niciodată pofte cu scrierile sale de din afara subiectului ww2. Habar nu am ce m-a pornit către dorinţa de a citi Opening Atlantis… De fapt, am dat întâmplător peste volumul doi şi acela a declanşat ceva-ul.

Opening Atlantis este un roman de istorie alternativă, în care acţiunea se petrece pe o insulă/continent situată între Europa şi Terra Nova (America), mai exact şi la îndemână, priviţi coperta din poza de mai sus: insula/continentul cu pricina este de fapt coasta de est a S.U.A. şi Canada, mutată mai înspre noi, în Atlantic. Desigur, este vorba despre… Atlantis! Atlantis descoperit de englezi, francezi şi spanioli, resurse naturale, lupta împotriva unei naţii de piraţi din golful atlantean Avalon, iar la final este păstrat războiul dintre Anglia şi o alianţă franco-spaniolă, desigur în Atlantis.

Probabil că o să intre la citeală zilele acestea.

 

 

Preview la Powersat

Powersat concept art de la NASA

Sursa: OpenNASA

E foarte mişto să n-ai job, dar să ai bani. Io aş sta toată ziua pe citeală. Şi bere. Şi gagici. Cum, nu m-am născut în locul potrivit? Şi dacă mă năşteam în Salvare, eram mai cu noroc? Lol…

Deci, zdrang, preview la Powersatul lui Ben Bova.

E mişto, mică şi groasă, iar la traducere, a făcut treabă bună meşterul Mircea Pricăjan.

Povestea cărţii e aşa: am cumpărat-o la Gaudeamus, pentru un preţ incredibil. A fost editată de Millennium Press şi am luat-o exact la plecare şi mai exact, cu aproape ultimii bani din buzunare. Ah, ba nu.. mai aveam nişte monezi.

N-o cunoşteam şi nici nu poftisem vreodată la Powesat, dar la preţul cu care era oferită spre vânzare, dacă n-ar fi fost ceva bun de ea, nici regrete n-aveau să fie.

Între coperţi, Ben Bova a scris un roman frumos. Petroliştii arabi şi teroriştii arabi, ameninţă America, dar băiatul bun, Dan Randolph, are un plan: a construit un satelit pe orbită geostaţionară. Nu, nu este satelit-anti-arabi. E mai al dracu’. Hai, recunosc, tot anti-arabi e, pentru că panourile sale solare întinse pe mai multe mile, captează lumina soarelui în orice moment din cele douăzeci şi patru de ore ale zilei. Planul este să transmită energia pe sol, prin raze… microunde, bla-bla, reconvertind-o cu o antenă maaaare, printr-un deşert. Planurile sale minunate, sunt însă afectate de sabotarea arăbească, ce face praf naveta low-cost/avionul orbital dezvoltat de compania lui Randolph, Astro Corporation, care cu ocazia asta pierde şi pe pilotul de test în incident. Apoi, Astro Corp.  ajunge în pragul falimentului.

De aici înaite, Dan Randolph a cam pus-o. Poate cere ajutor… poate accepta ajutor, poate vinde părţi din pachetul de acţiuni ale companiei… Fosta sa iubită, actualmente senator, propune o lege… Eh, dar deja mi-o iau degetele pe dinainte limitei intenţionate şi dezvălui prea mult.

E doar un preview, nu?

Continuarea, adică recenzia, va veni cu detalii mai multe imediat (daaa…, sanchi! ) ce termin de citit romanul.

 

 

Cartea Artileria romana in date si imagini

Pe forumul de modelism Cartula, am gasit la sectiunea Blindate, la topicul Artilerie romaneasca, la pagina opt, un link catre .pdf-ul continand aceasta carte, scrisa de catre Col. conf. univ. dr. Adrian Stroea si Lt. col. Gheorghe Bajenaru.

Am aruncat un ochi pe repede inainte si am aflat raspunsuri la cateva dintre curiozitatile pe care le aveam de ani buni: despre SU-100, ISU-152, autotunurile pe sasiu de MLI, etc.

Iat-o aici.

 

Sambata fantastica (11.12.2010) cu Old Man’s War si cateva vorbe vechi

Old Man's War, cu coperta de pe la ei

Anul trecut, prin Aprilie, am zis cateva vorbe despre Old Man’s War si nici acum n-am terminat-o… Am revazut ce-am zis pe atunci si cum era criza de timp pentru accesul la calculator-cu-internet, o lipesc aici, pentru Sambata Fantastica:

„Cu cateva zile in urma am pus pe aici supararea mea fata de varsta la care ne vom pensiona, care vor apuca momentul… si am finalizat cu o coperta dezlipita de pe site-ul Amazon. Acum ma tin de cuvant si incerc o recenzie:

Old man’s war mi-a tinut companie doua nopti, dar am gonit-o inainte de final. Am vazut-o prima data pe blogul lui Horia Ursu, care mai inainte cu ceva timp a terminat-o pe la Gaudeamus. Dupa o pauza, pentru ca a epuizat-o complet, ne anunta de revenirea ei in aceasta luna. Si-i ieftina! Si bunaaa! V-am facut pofta? Ia dati un click aici!

De ceva timp imi tratez insomnia cu audiobooks si-i misto. Nu adorm, dar mi se scurge timpul cu folos. Va invidiez pe toti cei care dimineata abia va scurgeti din pat si beti cafea pentru deschisul ochilor 100%! Nici cafea nu beau, desi miroase asa de frumos… M-as da cu un parfum care sa aiba miros de cafea proaspata, iar dupa barbierit mi-as cufunda obrajii printre boabe de cafea. Ma omoara mirosul asta! Dar, acum sunt sigur ca si voi ma invidiati pe mine: eu noaptea aud carti! Sac!

Pe Old man’s war am sters-o din doua motive serioase, unul mai zdravan decat celalalt. Nu mai aveam spatiu pentru a instala Wrath of the Leech King la World of Warcraft, respectiv naratorul Old man’s war… cu toata stradania lui de a vorbi pe mai multe voci, ma zgaria pe ciocanel, trompa lui Eustache & ce mai o fi pe acolo, ca nu m-am uitat.

Luna viitoare o comand si ma apuc de ea in modul clasic, batraneste si pe romaneste.

Incepe asa: “I did two things on my seventy-fifth birthday. I visited my wife’s grave. Then i joined the army.” Bucatica asta de text m-a atins bine de tot. Si-a sunat bine de tot, asa cum imi imaginasem ca va fi, rostita de narator.

Despre ce-i vorba in carte? Pai, intr-un viitor apropiat, pamantenii descopera o metoda de a naviga in cosmos (ce sovietic suna!) si se apuca de colonizat putinele planete capabile sa sustina viata, intr-o incercare de a usura situatia de pe supraaglomerata Terra. Numai ca bastinasii planetelor respective se opun si aici intervine bratul inarmat al Colonial Union, CDF-ul (Colonial Defense Force). Titlul provine de aici: CDF prefera oameni trecuti prin viata, experimentati si nu recrutii tineri asa cum s-a tot intamplat in istoria de pana in prezentul nostru. Dar, nu va imaginati ca “The Old Farts” sunt aruncati in lupta in starea in care se afla… Nu zic mai mult. Ah, sa nu uit, “The Old Farts”… asa si-au zis cei din grupul de recruti din care facea parte si personajul principal. Pe care il cheama John Perry si uneori are umor, mai ales cand boteaza un chip-calculator-de-bord-implant, si atunci cand alege o parola.

Interesant sistemul impus acestor soldati. Inrolare, up grade-uri, serviciu contractual intre doi si zece ani, trimis pe fronturile colonizarii, adio rude si identitate, nimeni nu revine acasa. La final, devin colonisti.

John Scalzi a mai scos doua volume, dupa Old man’s war: Ghost Brigade si The Last Colony. Seria a avut asa de mare succes la fani, incat autorul i-a mai bucurat cu inca doua carti. Eu n-am ajuns decat pana la intalnirea dintre John Perry si o femeie, identica cu raposata lui sotie… De prin comentariile citite pe Amazon, am inteles cam ce si cum, dar ma abtin sa detaliez pe aici pentru a nu strica placerea celor care isi vor comanda cartea asta (si restul, despre care sper sa fie traduse si pe la noi), dupa ce citesc mini-recenzia mea.

Mai multe, dupa ce se va odihni in biblioteca mea. Lectura placuta!”

Si inca n-o am in biblioteca.

Intre timp, i-a aparut si surata pe nume „Brigazile fantoma”, tot la Millennium Press.

Inca imi amintesc secventa aceea care m-a impresionat atat de tare, asa ca am sa o repet:

“I did two things on my seventy-fifth birthday. I visited my wife’s grave. Then i joined the army.”

 

 

Azi cunpar karti k s-a m-a dastept

Sac – sac! Ma duc la Mi’ai Eminescu si imi iau Cand armele vorbesc si Sange pe Nistru. Sac!
(Sper sa nu le fi cumparat voi pe toate…)

Stiu ca a zis cineva si raftul, dar nu mai gaseeeesc!!! 😦 Deci, unde le gasesc, bre? Sa nu vina ora stingerii si sa ma dea afara tanti vanzatoarele fara sa dau de ele… 😦

 

Sambata Fantastica (13.11.2010)

Semnalam doua viitoare aparitii, disponibile in foarte scurt timp:

 

ART WASN’T QUITE CRIME: THE CONTEXT, THEMES AND CONSEQUENCES OF (POST) CYBERPUNK FICTION, Florin Pitea

 

Pentru pasionatii de Cyberpunk, iar pentru cei care indragesc istoria alternativa…

 

Modificatorii - Liviu Radu

 

Fragment de pe blogul editorului Horia Ursu:

…Dar dacă Alexandru Nevski nu i-ar fi înfrînt pe teutoni? Dacă Hannibal ar fi cucerit Roma? Dacă Petru al III-lea ar fi condus Rusia și nu Ecaterina cea Mare? Și, în fine, dacă Franța ar fi făcut parte din Imperiul Britanic sub regele George al V-lea și toți francezii s-ar fi îmbătat în puburi?

Doar modificatorii știu răspunsurile la aceste patru întrebări. Modificatorii de istorie, cei care pot influența evenimentele… Așa să fie?

Liviu Radu încearcă să deslușească, în acest volum, ițele încurcate ale istoriei pe care credem că o știm.

Iar aici gasiti un fragment din Modificatorii.

 

Preview la Boneshaker, de Cherie Priest

Boneshaker

N-am încercat până acum să citesc Steampunk, gen despre care am aflat oricum abia anul ăsta. În primă fază mi-a sunat bine că în reţetă cuprinde şi istorie alternativă, fapt care m-a făcut să-mi zic că voi muşca dintr-o carte din asta cu aburi, sau măcar am să îmi arunc ochii rapid printr-un short story.

Tot pe la începutul anului am citit recenzia la Boneshaker pe CititorSF şi mi-a plăcut. De fiecare dată curiozitatea mă duce la poftă, dar acum n-a ţinut. Acum însă, i-a venit rândul!

Cartea e lăudată pe net şi chiar mai mult. Cred că este foarte tare, altfel n-ar fi fost premiată la Locus 2010 cu Best SF Novel şi nici Amazon nu ar fi declarat-o The Best Book of 2009 in Science Fiction and Fantasy. Cred că este chiar foarte tare! Sper să mă prindă şi să n-o păţesc la fel ca în cazul Perdido Street Station pe care îmi vine să o arunc de pereţi de câteva ori pe zi (în două săptămâni am reuşit cu greu să ajung la pagina 27…).

Despre Boneshaker am să zic puţine cuvinte, că-i doar un Preview şi îmi face bine să mă mint că nu ştiu mai mult decât ce urmează:

Cam prin perioada Războiului Civil, ruşii căutau aur prin Alaska. Un inventator din Seattle, Leviticus Blue, a fost contractat să creeze o maşinărie pentru săpat după aur prin îngheţată gheaţă. În timpul testelor, jucărica de râmat botezată Boneshaker o ia razna şi distruge cu succes oraşul Seattle, în urma scurmării pe dedesubt. Necazul însă abia de acum devine mai sănătos, pentru că dedesubturile încep să emane tiptil-tiptil un gaz care începe să transforme populaţia în zombie. Gazul este botezat „Blight” şi este mai greu decât aerul, astfel că se înconjoară zona cu un zid care să-l ţină acolo împreună  cu proaspeţii transformaţi, în timp ce supravieţuitorii se mută în exteriorul zonei contaminate. Drăguţ este că în evenimente se întâmplă ca seifurile băncilor din Seattle să fie vizitate şi, evident, golite, ceea ce îmi face mai mult decât pofta de citit. Am să mă visez niţel bogat, dar după ce termin aici.

La ceva ani distanţă, văduva inventatorului, doamna Briar Wilkes, este încă ostracizată de către cei din jur. Cum să zic… imaginaţi-vă peste vreo câţiva ani pe văduva lui Traian Băsescu. Ei, cam pe acolo îi e şi personajei din Boneshaker. Diferenţa o face însă faptul că Briar Wilkes împreună cu fiul ei, Zeke, se zbat pentru a drege situaţia şi intră în Blight, deci pe teritoriul andezilor, chestie pe care atât soţia, cât şi ficele preşedintelui, ar face-o degeaba iar aventura lor printre zombie n-ar avea ce drege.

Aşa că, rămâne de văzut ce are să iasă din aventurile dintre coperţile de la Boneshaker, de Cherie Priest.

Mai mult de atât, în recenzia de după.

Va urma. Nu?