Noul KF-X

Invizibil… eh, … greu detectabil radar şi de generaţia a cincea, acum fără canarduri. Acesta este propunerea KAI pentru viitor.

Ce înseamnă viitor?

Păi, Coreea de Sud doreşte ca acest avion să înlocuiască peste vreo nouă ani avioanele F-4 Phantom II şi F-5E Tiger II, de pe vremea războiului din Vietnam, cu o sculă modernă, printr-un salt enorm: de la avioane care au debutat la zbor prin ’50-’60, la un păsăroi greu de prins, care cam aduce a F-35… Nu?

Indonezia va fi primul client oarecum extern, fiind şi membră plătitoare în cadrul programului KF-X, iar Turcia, deşi cumpărătoare de F-35… s-ar putea să se bage cu interes în colaborare.

Apropos de Turcia, Eurofighter, într-o altă ştire… premoneşte că va fi partenera de viitor a Braziliei în dezvoltarea unui avion de generaţia a cincea.

Vedem.

Despre KF-X, ar mai fi de adăugat că va fi dotat cu rachete aer-aer, bombe ghidate şi rachete anti-navă, toate sud-coreene! De toate, cu avion cu tot, în numai nouă ani, e ceva! E optimism pur, intravenos, nici măcar fumat clasic.

Plus că, până la KF-X, se mai doresc 60-60 de avioane F-15SE Silent Eagle, F-35, sau chiar Suhoi PAK-FA!

Sursa: The DEW Line


Eurocopter Tigre

Într-o puternică manifestare a capacităţii şi a capabilităţii de a furniza produse pentru acoperirea nevoilor militare ale Coreei de Sud, Eurocopter este interesat de participarea cu oferte la două RFP-uri ce vor fi lansate în 2012, oferind platforma Panther pentru programul Light Attack Helicopter (LAH) şi Tiger pentru programul Heavy Attack Hellicopter (AH-X).

“These programs represent a key part of our long-term strategy in South Korea,”  “For the LAH program, we will once again support Korea Aerospace Industries in the competition, ensuring the continued development of the country’s aerospace industry and defense capability.

“As for the AH-X program, the Tiger’s modern state-of-the-art technology is undisputed, and it has certainly proven its operational capability and reliability in Afghanistan and Lybia, making it the best helicopter to meet the RoK’s requirements,”

A declarat Preşedintele Eurocopter Lutz Bertling

Defalcată, treaba stă cam aşa:

Programul LAH are în cerinţe un elicopter de patru tone şi jumătate, cu o capacitate de transport aşezat a 6-8 militari.

Panther, versiunea modernă şi militară a elicopterului Dauphin este considerată ideală ca platformă pentru dezvoltarea LAH-ului sud coreean.

Cu peste o mie de elicoptere Dauphin/Panther produse şi vasta experienţă acumulată în exploatare de către aceste elicoptere, oferta este considerată de risc scăzut.

AH-X va însemna 36 elicoptere grele de atac, program pentru care Eurocopter va participa cu Tiger, un elicopter de ultimă generaţie, din care până acum a livrat 75 către clienţi. În Afganistan, începând cu luna Iulie a anului 2009 au operat continuu trei elicoptere Tiger ale Armatei Franceze, cu o disponibilitate de peste 90%, cu 2100 ore de zbor în Teatrul de Operaţiuni, dintre care un sfert au fost efectuate pe timp de noapte.

Sursa: Aviationnews


KAI T-50 Golden Eagle

Sursa: Wikipedia

Licitatia pentru dotarea cu avioane de antrenament a aviatiei israiliene mai face o stire, sau un pas: potrivit zvonisticii din Levant se pare ca avionul coreean T-50 ar fi in acest moment favorit, mai ales ca este construit in colaborare cu Lockheed Martin, iar peste 70% din flota de avioane a IAF este constituita din avioane produse de acestia.

Un alt mare atu este dat de colaborarea forte stransa dintre industriile aeronautice din cele doua tari (n.r Israel si Coreea de Sud), cum ar fi variantele FA-50/TA-50 ce folosesc radarul EL/EM-2032 si viitorul KAI-KFX care din nou va folosi un radar israelian – EL/EM-2056.

In plus, in acest moment coreenii capitalisti negociaza contracte militare de 500 milioane $ cu Israelul.

Un alt mare avantaj al T-50 vis-a-vis de competitorul Italian, „imigrantul sovietic”, M-346, este dat de faptul ca T-50 este mai mult un fighter decat un avion de antrenament, lucru bine venit avand in vedere vremurile nu tocmai roz.. ce se anunta pentru IAF, care incepand din 2012 va avea parte impreuna cu intregul sistem militar din Israel de drastice taieri, flota de avioane urmand sa fie redusa cu o treime fata de efectivele de acum.

Acest aspect impreuna cu vecinii arabi vesnic prietenosi si superiori numeric il fac pe T-50 mult mai potrivit situatiei din Israel, mai exact ii dai jos pe invatacei din carlinga in locul carora pui instructori cu multe camile trimise la Alah pe constinta. La final pot vana de minune la MiG-21/23 cot la cot cu F-15APU/I, F-16I, F-35, pe cand un M346 este bun pentru un CAS, un alergat de elicoptere si cam atat.

Acum nici Berlu’ nu se da batut. Recent, i-a spotit lui Bibi la ureche in timpul unei intrevederi la Roma… ceva de o achizitie a doua sisteme Phalcon la contrapartida cu M346, bla bla, dupa care domnii au continuat discutiile despre bunga-bunga si alte chestii importante.

Israelul ar dori sa cumpare undeva intre 25-35  avioane de antrenament, care vor costa de la un miliard de dolari in sus (proventi din ajutorul anual acordat de catre SUA, bani ce vor veni mai greu, se pare, in cazul ofertei de M346 decat pentru T-50; ehee nu degeaba LM figureaza printre parintii fondatori) si vor echipa 2 escadrile.

Sursa: SpaceWar

– Victor –


F-15K

Boeing a livrat pe 20 August trei F-15K Slam Eagle către ROKAF (Republic of Korea Air Force) la baza aeriană Daegu.

Avioanele au părăsit fabrica Boeing din St. Louis în data de 16 August şi au făcut halte la Palmdale, Hickam Air Force Base, Hawaii şi Anderson Air Force Base din Guam, înainte de sosirea în Corea.

Boeing a furnizat primele şase din cele douăzeci şi unu de F-15K din contractul Next Fighter II, în 2010, urmate de două în Aprilie şi alte două avioane în luna Mai. Alte opt avioane au fost livrate în Aprilie 2012.

Şase dintre noile F-15K Slam Eagles sunt aşteptate să ia parte la următorul exerciţiu Red Flag, la baza aeriană Nellis, în Ianuarie 2012.

Avioanele F-15K sunt o versiune avansată a F-15E, echipate cu ultimele îmbunătăţiri tehnologice. Durata de viaţa a F-15K este estimată până în 2040, cu up-grade-uri.

Boeing a completat livrarea a 40 de avioane F-15K ROKAF în Octombrie 2008, în baza contractului Next Fighter I.

Sursa: Boeing


Nu ştiu dacă e coreeancă, dar ar putea fi

Militarienii Sudişti sunt pe cale de a dezvolta o rachetă de croazieră întru scopuri anti-navă.

Evident, ştirea a apărut după probele cu portavionul în cadă, înconjurat de răţuşte, toate aproape Made in China.

Faza de dezvoltare a rachetei se apreciază că va dura trei sau patru ani, conforn Seul’s Chosun Ilbo Daily.

 

„Fully-fledged research on the development of supersonic anti-ship missiles has been underway at the Agency for Defense Development (ADD) for years,” the newspaper quoted an unidentified South Korean government source as saying.

„The supersonic anti-ship cruise missile is aimed at defending the country against naval threats from other countries in the region rather than North Korea.”

Racheta are la bază Yakhont-ul ruşilor şi va zbura la rasul valurilor, cu o viteză maximă mai mare de două ori şi jumătate decât cea a sunetului şi o rază de acţiune de 300 kilometri.

Sursa: Defencetalk

Cursa din Orientul Îndepărtat este în toi, stimaţi telespectatori. Echipele dispun de resurse şi au obiceiul să se sperie într-o reciprocitate istorică.

Mă întreb însă, oare ce impact regional ar putea avea dezvoltarea unei rachete de croazieră românească? Aşa, capabilă de a fi lansată de pe Kilo, de la bordul navelor de suprafaţă şi din aer. Suficient de isteaţă pentru a îndeplini misiuni de lovire împotriva navelor, sau la sol, modulară pentru specificul fiecărui tip de acţiune: anti-navă, anti-pistă, dispersoare de muniţii inteligente, etc.

Oare ce impact ar avea, în zona noastră dotarea României cu o asemenea jucărie – concepţie şi fabricaţie proprie?

 


Dupa MMRCA-ul indian, o alta competitie majora de achizitie este demarata de Coreea de Sud sub denumirea de FX-III. Confruntata cu probleme in ceea ce priveste propriul proiect pentru un avion de generatie 5, Seoul-ul nu a mai lungit povestea si a anuntat demararea competitiei a carui miza sunt 60 de avioane de lupta si 7,86 miliarde de dolari.

Si competitorii nu lipsesc, la fel si surprizele. Daca F-15 Silent Eagle de la Boeing si F-35 Lightning II de la Lockheed Martin par alegeri naturale tinand cont de FX-I si II, suprinde implicarea rusilor cu T-50 PAK-FA de la Sukhoi, un avion inca in faza de proiect, mult mai in urma decat F-35. La numaratoare mai intra si EADS cu Eurofighter Typhoon insa sansele ca europeanul din clasa 4,5 sa castige sunt mici pentru ca legaturile cu coreeni sunt minimale, ei participand si la FX-II in 2008, cu o oferta considerata la aceea vreme mai buna decat a castigatorilor de la Boeing, si totusi data deoparte din considerente politice si strategice.

Si, pentru ca in plina criza au bani multi dar si vecini nervosi la nord de ei, coreeni arunca pe piata bani multi pentru a cumpara 36 de elciptere de atac. Competitorii luati in calcul sunt AH-1W SuperCobra celor de la Bell, AH-64D Apache Block III de la Boeing, EC-665 Tiger de la Eurocopter si T-129 Mangusta de la AgustaWestland.

Ambele competitii se incheie anul viitor in octombrie.

Sursa: Asian defense


Chengdu J-20 Black Eagle

La un moment dat a venit mareata discutie pe blog de Rusia vs NATO, sau ma rog, vs SUA, la care eu am ripostat cu vecinii de le est ai rusilor care reprezinta atatea dureri de cap pentru NATO incat SUA nici nu viseaza sa-si lase China fara vecinul de la Moscova. Incurcate sunt caile post-razboi rece.

In zona aia lucrurile sunt destul de tulburi. Rusia beleste atent ochii la China pe care o si inarmeaza dar pe care o si tine in sah cu India cea in ascensiune si cu bugetul gros (de unde dracu? ce misto sa te doara in fund de popor). China pluseaza cu Pakistanul pentru a tine India ocupata, conflictele locale fiind de notorietate si de viitor. In plus, China stie ca Japonia, desi dintr-un bloc politic diferit, si nu tocmai prietenoasa cu China insasi, sta la cotitura in Kurile. Si mai cred si ca o alianta China-Japonia este de viitor, as fi in stare sa pun bani deoparte pentru asta.

Bun, sa trecem si la ultimle mutari ale aliantelor contra firii. Mutarea este de partea China&Pakistan. Mancatorii de KFC (a se vedea un post anterior despre Pakistan), speriati de MMRCA-ul dar in general de delerium tremens-ul achizitiilor indiene, se roaga de chinezi sa-si faca baza navala la ei in tara in provincia Baluchistan. Portul respectiv era oricum finantat in proportie de 75% de chinezi iar pakistanezii, disperati sa-si caute un frate mai mare dupa ce americanii l-au gasit pe Bin Laden la ei in curte, si-au intetit declaratiile de dragoste in mandarina. Sau cantoneza. Jetli-neza.

Asta nu e tot. Pakistanul a solicitat de urgenta 50 de avioane JF-17 II Ultimate Thunder. Chinezii sunt de-acord si, mai mult, vor sa le dea pakistanezilor pe mana avioane J-20, odata ce modelul va deveni operational.

Ciudat, dar presiunea Rusiei pune vant si-n pupa americanilor. Practic, acelasi joc din timpul razboiului rece, aceeasi cursa de inarmare doar ca sursele sunt mult mai multe. Ascensiunea J-20/Pak-FA-ului inseamna pentru SUA redresarea JSF-ului la capitolul vanzari pentru ca invariabil, India, Japonia si Coreea de Sud vor intra pe fir, daca nu vor reusi sa-si dezvolte la timp propriile proiecte de generatie 5.

Ciudat, in calculul asta intra si Romania. In continuare vom juca rolul de poarta de acces si de ce nu, loc de acumulare a tensiunilor pentru ca asa e frumos in buricul Europei. Acum, ca vor ca nu vor, Rusii au din nou de gandit in partea asta de lume si culmea, nu doar SUA sunt pregatite sa speculeze batalia pe doua fronturi in care este angrenata Rusia ci si China, mereu abila si mereu dornica de bagatele. Cu traditie prin Romania, China ar putea sa-si dea mana cu americanii chiar aici si sa manance cu pakistanezii cat KFC doresc. Oare domnul Traian Basescu la ce s-o gandi cand isi rade in barba de urs?

Se anunta vremuri interesante.


Phalanx CIWS

Sursa: Wikipedia

Raytheon a livrat primul Phalanx Close-In Weapon System către Marina Coreei de Sud, pentru instalarea la bordul noii fregate Ulsan-1.

„The Phalanx system is fully capable of defending against all types of air and surface threats in the naval environment,” said Rick Nelson, vice president of Raytheon’s Naval Weapons Systems product line. „Coupled with the reliability and availability of this world-class system, the South Korean fleet will have the best possible ship self-defense available.”

Sursa: Defencetalk.com

Bun. Şi noi când? Că nu sărăceşte România dacă achiziţionează câţiva Phalancşi din ăştia, măcar pentru fregate…

 


J-20 si bunicu' Raptor

Cu ochii la aia de le vor fi in curand vecinii, adica chinezii, americanii pun bani deoperate pentru un nou bombardier stealth cu raza mare de actiune. Momentan au strans cam 3,7 miliarde de dolari dar, tinand cont de faptul ca B-2-ul inca costa 2 miliarde bucata, nu stiu cat de departe vor ajunge. Ideea este ca americanii simt nevoia sa treaca de sistemul defensiv chinez, nevoie acutizata de cand Beijing a facut poze la clona lor de generatie 5 si le-au dat drumul pe net.

Programul a fost deja inclus in bugetul pe 2012 iar viitorul aparat ar urma sa fie produs in 100 de exemplare, orientate in special in Pacific.

Faza aiurea pentru americani este ca sunt atrasi intr-un nou joc de inarmare in care vor trebui sa faca fata atat rusilor cat si chinezilor. Daca primii sunt inca trasi inapoi de timp si de stocul mare de arme invechite, chinezi, care sufera si ei de aceeasi problema, reusesc totusi sa tina pasul cu SUA, cel putin asa a fost in 2010. Teoretic macar, chinezii au reusit sa aduca in faza de testare un avion de generatie 5, J-20-ul cel faimos, o noua serie de rachete balistice anti nava si mai mult de-atat, au egalat americanii la numarul de sateliti lansati, adica 15.

Ce ar trebui sa aiba noul bombardier stealth? Conform cerintelor statului major inter-arme, arme balistice si nuclearea de ultima generatie, drone stealth operate direct de la bord, sisteme defensive care ar urma sa implementeze tehnologie laser.

Momentan, strategia defensiva americana in zona Pacificului implica o prezenta masiva in Japonia, Coreea de Sud si chiar Taiwan, concentrarea fiind pe fortele navale si pe cele de bombardament, zonei fiindu-i dedicata nu mai putin de 160 de bombardiere strategice de tip B-1 Lancer, B-2 Spirit si B-52 Stratofortress.

Sursa: Global Military


El lider minimo

Coreea cea din sud are muschi americani si si-i cultiva pe la granita cu vecinii cei rai din nord. Mai la nord de ambele Coree, sunt alti vecini care se joaca cu **** in nisip, d-aia cu stealth-uri noi, pipisme pe F-35 si afinitati discutabile fata de regimul frate si preten al lui nenea Kim cel vesnic.

China face apel la calm. China scuipa in apa sperand ca respectiva emulsie din miliard de gat chinezesc sa ajunga in Taiwanul rebel. China il iubeste pe Kim dar rade de el. Cu toate astea, daca americanii aia rai fac exercitii, chinejii fac si ei.

Si, sa vezi coincidenta. In preajma vizitei secretarului Gates, al mai american dintre americani, care vine la brat cu un alt Kim, unul sud-corean care mai e si ministrul apararii pe la ei, chinejii, pe langa photoshopisme cu stealth-uri, a scos la produs 2 armate intregi, cele mai bune. Si le-a pus pe facu abdomene.

Dupa modelul comunist, e vorba de armatele 38 si 39 considerate a fii elita armatei chineze. Formatiunile astea nu sunt atente la Taiwan ci privesc spre sud, spre cele doua coree belicoase. Elita asta dispune de ultimele scule ale luminatei industrii chineze: tancul Tip 99, elicoptere de atac WZ-9 precum si tunul autopropulsat PLZ-04 de 155 mm. In acelasi timp, Divizia aeriana 1 a scos si ea ciorile din dotare la zburat, printre ele numarandu-se si J-11B.

Liderul mult iubit, cu ale sale proprii rasnite, poate fi astfel inaltat si mai mult (in cazul in care mai e posibil) spre noi culmi ale idioteniei coreene. Asta mai lipsea acolo.

Sursa: China defense