Paşnic, dar ni-l putem permite în număr mare...

Am zis „Open” pentru că e voie cu orice tip şi orice proveninenţă. Şi mai e „Open” pentru că e liber la numere: de la unu, până la patru sute… nu ştiu câte erau ca şi total în 1989. „Open” e şi la armament, pentru înfocaţii detaliilor.

Realism, sau nu -> la libera alegere, că-i „Open”!

Dar, să enunţăm… enunţul:

„Avioane pentru România!” se vrea un topic pentru noi înfruntări resboinice, cu acorduri şi contre, cu seriozitate şi caterincă militară. Ca de obicei.. 🙂

Dacă vrei să te bagi cu noi la joacă, exprimă-ţi opinia în numere/tipuri/detalii. Construieşte o Forţă Aeriană pentru România, aşa cum o doreşti/cum o consideri posibilă material/sau refă dotarea oficială din 1989 cu tipuri moderne.

Alege una dintre cele trei variante, două, trei sau dacă îmi scapă ceva, vino cu o a patra cale.

Nu uita: minim unul, maximum inventarul din ’89.

Haideţi să vedem ce iese!

Anunțuri

Echipa ARCA

F-16 sh? Eurofighter Typhoon? Gripen? Alte minunatii? Nu, uite urmasul lui IAR-95. Fratilor, asta da stire! Acum, lasam un pic la o parte extazul si privim serios problema.

Mai tineti minte ARCA si racheta aia orbitala lansata de ei? Ei bine, oamenii astia au planuri mari si ambitii la fel. Motivata de participarea in cadrul competitiei americane de astronautica Google Lunar X Prize, dar si in vederea dezvoltarii tehnologiilor turismului spatial, Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA) a decis sa dezvolte si sa faca publica existenta unui program la care a lucrat in secret in ultimul an – primul avion supersonic de productie complet romaneasca.

E – 111, asa se numeste bebelusul asta. Stati sa ne intelegem, nu e un multirol dar….. A fost proiectat pentru a inlocui baloanele purtatoare folosite pana in prezent de ARCA, necesare transportului deasupra atmosferei terestre a vehiculelor racheta, precum sonda Haas II pentru competitia Google Lunar X Prize.

Avionul romanesc va avea capacitatea de zbor supersonic cu viteze de 1,5 Mach la altitudini de 16.000 de metri, in cazul transportului rachetei Haas II, iar ca platofrma de turism spatial va dezvolta viteze de 2,6 Mach la atitudini de 30.000 de metri. Wow! Ce americani? Ce rusi!

E – 111 va avea un echipaj format din doua persoane, pilot si navigator. Propulsia va fi asigurata de un motor racheta cu combustibil lichid, functionand pe baza unui amestesc de apa oxigenata (conc. 85%) si kerosen. Datele geometrice si de gabarit ale aparatului, precum si costurile de productie, sunt inca de domeniul speculatiilor, ARCA nedorind sa faca publice aceste informatii.

Incepand cu 1 februarie 2011, organizatia non-guvernamentala romaneasca autoare a proiectului E-111, va oferi publicului din tara si din lume oportunitatea unica de a participa zilnic, pe parcursul unui an si jumatate, prin intermediul, camereleor video, la povestea crearii supersonucului romanesc, care va lansa racheta Haas II spre Luna, in cadrul competitiei de astronautica Google Lunar X Prize.

Pana la incheierea lucrarilor ce se desfasoara la Ramnicu Valcea, ARCA va efectua primul zbor al modelului experimental al avionului, testara capsulei acestuia, selectia pilotilor (din Romania si din strainatate), testele de motor etc.

Finalizarea construirii aparatului E – 111 este stabilita pentru jumatatea anului 2012, fiind urmata de prima decolare la sfarsitul aceluiasi an. Primul zbor supersonic al aeronavei, construita din materiale compozite, oteluri si duraluminiu, este prevazut pentru prima jumatate a anului 2013. Motorul aparatului este construit in totalitate de inginerii ARCA, ce au o experienta de peste zece ani in acest sens.

Gratie parteneriatului dintre ARCA si Fortele Navale Romane, E – 111 va fi asistat de ambarcatiunea NSSL 281 Constanta, care va constitui un important sprijin logistic pentru avion, asigurand alimentarea acestuia, incarcarea bateriilor, asistenta tehnica, monitorizare radar si recuperare.

Programul este finantat integral din surse private, prin sponsorizari si donatii, statul roman neavand vreo implicare in realizare proiectului. Principalul partener al ARCA este BRD – Groupe Societe Generale.

De asemenea, compania franceza Cronos Mobile, specializata in tehnologii mobile tactile, va promova programul E – 111 prin aplicatii pentru iPhone si iPad, precum ARCA Space, un mijloc interactiv de prezentare a proiectului ARCA.

Nu serios. Asta chiar e tare!

Sursa: Descopera

Up date by Resboiu:

Da, e chiar tare! Iată şi un clip:

Seamănă, cumva, cu F-22 sau YF-23… ori cu ambele, pe alocuri. Oricum, să le ţinem pumnii celor de la ARCA!


Bis de la vecinii si prietenii maghiari

Sursa: Freewebs.com

Oare n-am putea gasi pe harta niste MiG-21 Bis care sa stea mai bine la resursa decat Lancerele noastre? Din ce imi amintesc, parca Aerostar a Lancerizat niste Bis-uri din fosta Yugoslavie… de ce n-ar mai face-o inca o data, pentru Fortele Aeriene Romane?

O alta solutie mai ieftina si chiar mai rapida, nu vad, pentru a avea continuitate pana la multirol… ce multirol s-o nimeri, de vom mai avea vreodata ceva bun prin aer si pictat in culorile noastre.


67 Alb, al nostru MiG-29 Sniper prototip şi atât.

Sursa: Flickr

MiG-29 = ghinionistul secolului. El e!

Situaţia MiG-urilor 29 ale Forţelor Aerien Române o cunoaştem cu toţii şi suntem suficient de dezamăgiţi încât să ne gonim amintirea lor, cu un bobârnac imaginar. N-am avut noroc de ele! N-au avut noroc de noi… 😦 O escadrilă de 29 up-gradate la standardul de dotări de pe prototipul Sniper ar fi prins bine.

N-a fost să fie.

Moldovenii au avut în total 31 şi chiar mai performante decât ale noastre, dar nici ei n-au avut noroc de ele. S-au trezit în ’91 cu ele în bătătură şi în primă fază probabil s-au bucurat. Statistic dădea bine privind de la ei înspre Occident, direcţie în care la momentul ăsta zic că numai nemţii de est ar fi putut avea mai multe MiG-29 decât ei. Nu verific, că n-o dau ca sigură. Diferenţa care a făcut diferenţa, a ţinut de potenţa de a ţine în viaţă o aviaţie… iar Moldova n-a avut cu ce. În 1997, 21 dintre avioanele MiG-29 moldoveneşti au fost vândute către SUA pentru circa două milioane de dolari fiecare. Alte patru au ajuns prin Yemen, tot pe bani puţini. Un altul l-am cumpărat noi. Ultimele şase bucăţi îşi aşteaptă acum cumpărătorul, dar… kiki. Cică nici nu mai sunt în stare de zbor, iar ca preţ acum se cere câte un milion de dolari pe fiecare. Comparativ, unul nou se vinde cu 40 de milioane, dar n-are a face. Astea-s din „era” 1980 şi nu atrag clienţii.

Nici ale noastre, după cum se remarcă. A murit Irakul, Iranul ne e almost adversar, iar India n-ar avea ce face cu astea vechi. Alţii ori sunt prea săraci, ori sunt prea săraci şi cu embargoul bălăngănindu-li-se peste căpăţâni.

Nici yugoslavii n-au avut noroc cu ele. În inferioritate mai dureroasă decât cea din confruntările IAR-80 versus US Air Force, nu s-au putut bucura de glorie.

Prin 2008, ruşii au oferit Libanului zece MiG-29 la doar 5 milioane de dolari fiecare, dar fără succes. Cică ar fi costat cinci milioane de dolari anual, de fiecare avion, întreţinerea. Acum, rusnacii se laudă cu ofertele pentru up-grade şi prelungirea vieţii avioanelor MiG-29 până în 2030…

Degeaba, nu?

Deşi un avion impresionant, MiG-29 nu poate trece peste MiG-21. N-are noroc. Mai mult de atât, s-a ales şi cu o reputaţie de perdant.

Parcă şi MiG-3 a fost la momentul apariţiei un avion impresionant…


În anul 2010 nu sunt bani pentru a cumpăra avioane
Potrivit declaraţiilor de acum o săptămână ale premierului Emil Boc, Guvernul României nu are bani în anul 2010 pentru a cumpăra avioane de luptă. În aceste condiţii, o procedură de achiziţie de avioane ar fi lansată, cel mai devreme, în anul 2011, iar din acel moment vor trece câţiva ani până ce noile avioane ar sosi în România, iar piloţii români ar fi în măsură să zboare pe ele. Reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale ne-au explicat că MApN studiază acum posibilitatea unei noi prelungiri a resursei unor avioane LanceR, varianta aer-aer, astfel încât măcar patru – cinci avioane să rămână în funcţiune şi să execute serviciul de poliţie aeriană după anul 2013.

Sursa: Adevarul


RQ-7 Shadow 200 în Irak

Sursa: Defense Industry Daily

Textron a anunţat recent că Italia va cumpăra patru sisteme RQ-7B Shadow 200 în valoare de 51 milioane de euro, pentru utilizarea împreună cu forţele NATO în sectorul italian din nord-vestul Afganistanului. Livrarea sistemelor este preconizată să înceapă în anul 2011.

Un sistem Shadow include patru avioane fără pilot (UAV), patru sisteme video comandate de la distanţă, două sisteme de control de la sos, un sistem portabil pentru controlul de la sol al UAV-urilor, la care se adaugă componente şi echipamente de suport. Pe lângă US Army si Marines, Shadow 200 este utilizat şi de Australia, Pakistan, Turcia şi Suedia. Varianta mai mare, Shadow 600 a servit în cadrul Forţelor Aeriene Române (A larger Shadow 600 variant has served with Romanian Forces.)

Sursa: Defense Industry Daily


Scoate migul dehusează-l,
Dă-i contact motor
Pe la poarta mândrei mele
Vreau să fac un zbor
De-oi găsi-o supărată
Fraţilor v-o jur
C-am să-i fac o vrie-n poartă
Şi pe plan s-o fur…

Indiferent că-i spunem Bărăganu, Borcea, Feteşti sau Regimentul, Baza, iar mai nou Flotila 86 Aeriană, să ne bucurăm cu câteva poze de acolo.

Mitingul de pe 17 Iulie 2010:

MiG-uri 21 Lancer, la soare

Unu...

IAR-330 Puma, "când vine" 🙂

IAR-330 Puma, "când se duce" 🙂

IAR-330 Puma, ventilatorul de serviciu 🙂

Mulţumiri din partea mea şi a cititorilor blogului militar Resboiu, pentru Rareş - colaboratorul special, prezent la miting 🙂 . Rareş este bărbatul înarmat. 😉