Si, daca v-ati intrebat ce am mai facut in ultma vreme…

Bre, mi-am amintit că nu îmi trebuia patch la HoI2+Doomsday pentru a prelua echipele de cercetăreţi ai ţărilor anexate, ci aveam nevoie de al doilea expansion pack: Armageddon. Aşa că, am luat-o de la zero, ofticat pentru pierderea liderilor ălora meseriaşi…

Iaca isprăvile:

Europa, 1943

Cu galben-ocru-crem-cum-dracu-i-o-zice, este România.

Hrăpăreţul de mine a păpat Bulgaria, Yugoslavia, Ungaria, Italia, Grecia, Spania. Şi Anglia, niţel, pe unde era mai gustoasă.

De pierdut, am şi pierdut: fostele provincii italiene din Africa, la fel şi trei provincii ex-spaniole din acelaşi continent, plus o insulă din arhipelagul Canare – astea-s temporar înghiţite de SUA, cu albastrul ăla…

A fost tare frumos cu americanii!! Ne-am bătut prin Mediterana de ne-am udat cu apa ei sărată. Când îmi era lumea mai dragă, debarcau! Jeap, Creta, jeap, Rodes, jeap x, y, sau z insulă… Plus pe continent: yankeii au descălecat de câteva ori prin Spania şi a fost mişto tare!!! Mai ales când i-am lăsat fără vreo 20-30 de divizii, încercuindu-i! 😀

Nu, n-am intrat în Axă! Nu d-aia mă bat cu Aliaţii. Am copt altă belea… 😀

Iaca:

Americile, 1943

Da, am debarcat. Dar prima dată am făcut-o în Venezuela, fapt care a dus la intrarea SUA în horă, că ăştia protejază America de Sud ca pe vasalii lor.

Ce am căutat eu, cu România, prin Venezuela? Păi, jucasem deseori cu ţările din America de Sud şi ştiam că străbunicii lui Chavez au o echipă de cercetare cu skill 6 şi mie îmi prindea bine. Tot atunci au dat prima palmă şi englejii cu restul de aliaţi, ceea ce nu le-a fost bine mai târziu, după cum aţi văzut în prima captură de ecran. Era 1941. Nici japonezăria nu le dăduse perversa americanilor…

Şi a fost sexi! Aveam patru portavioane Mark IV, din care am pierdut unul într-o cafteală aeronavală cu americanski, dar şi ei au pierdut din când în când năvi. BB-uri mai ales! 😀

Şi cum o nasolisem, am zis că trebuie să îi ard unde îi doare: canalul Panama! Nu ştiu de ce dracu, când am dat ordinul de desant amfibiu, armada mea de trei portavioane ciuruite, şase CL-uri AA şi nu-ş câte transportoare, a ocolit pe la dracu cu cărţi, toată America de Sud, după care invazia n-a avut succesuri. Noroc că n-am pierdut cele trei divizii de Infanterie Marină…  Aşa că, am atacat Columbia şi, pentru prima dată, am acceptat oferta lor de Pax. Au fost darnici şi şi-au păstrat o singură provincie – parcă ar fi fost şi păcat să refuz aşa ofertă, nu? Apoi, jeap pe Panama, unde păzea o divizie de infanterie, căreia nu i-a făcut plăcere să cunoască un corp de tancuri cu trei divizii, sub comanda generalului-locotenent Ion Antonescu.

După caftelile prin Spania, am zis că ar fi mult mai interesant să îmi fac viaţa grea şi am debarcat în Americaaaa! America aia tare, SUA!

Între timp, am intrat şi eu într-o alianţă… România este membră a alianţei condusă de Japonia, alături de puppetzelele Manciuko si Mengiuciuko.

De ce dracu am făcut asta?

Păi, suna mişto ca România să fie aliată cu Japonia.

Japonezarii cercetează cam anapoda şi le sunt de folos dându-le la Negociation niscai planuri de infanterie, bla-bla, ca să le scadă timpul atunci când le vor cerceta ei.

Iar alt motiv a fost că, dacă Germania e dată înapoi de Sovieţia, declar război ruşilor şi vrând-nevrând, oblicaţii vor striga Banzai prin Siberia.

Statisticile sunt următoarele:

Comandantii de Uscat, un fel de Top

Ziceam că aveam regrete pentru pierderea liderilor, când am început de la zero? 🙂 Îl am acum pe Sănătescu, skill 5, exp. 61, general-colonel, cu specializări excelente, câştigate în lupte grele: Jungle Rat, Hills Fighter şi Assaulter. Săracul, de regulă îl cam ignor… Acum regret că nu avea nativ Offensive Doctrine, acolo, precum Rozin cu skill 5, xp 13, general locotenent, care pe lângă doctrina nativă, a câştigat în luptă specializarea de Mountaineer.

Mă mai pot lăuda, printre alţii, cu Ion Antonescu, general locotenent, skill 6, xp 39, Mountaineer – păcat că nu are ceva nativ… Phleps, cu skill 7, xp 57, nativ pe ofensivă, etc. La Infanteria Marină îl am pe Lăcătuşu, nativ cu Fortess Buster şi Commando, skill 4, xp 14.

Cam atât, ca să nu vă plictisesc. La cerere, vorbim şi despre ce am cercetat. Apropos, în total am optzeci de divizii numai… România n-are oameni, bre!

 

29 Iulie 1936

Gata. Nu mai e Yugoslavia...

N-a fost greu, dar a fost lung. Recunosc, am tras de timp pentru a câştiga experienţă în dreptul câtorva lideri…

Pierderi importante: am pierdut unica divizie light armor, dar generalul-maior Plephs are skill 6 si xp 3.

La research am primul pas spre înmulţirea neamului, ceva pe la chimie-agronomică (lol) şi divizia de infanterie Mod. 1936.

Într timp, am up-gradat bateriile atasate si am construit şase brigăzi de autoblindate pe care să le ataşez celor şase divizii de cavalerie, pentru acel +2 la soft attack.

P.S.: – Ghici cine urmează… 😀

 

1 Ianuarie 1936, 0:00

1 Ianuarie 1936 - Ora Zero

Ce să fie, ce să fi, un om mort cu…. 🙂

România, 1936. Hearts of Iron 2: Doomsday

Iaca, la sol, situaţiunea:

National Army Comparison

Dilema: încotro s-o apucăm?

 

 

 

Battlefield 3 vs Modern Warfare 3

 

Space marines sunt tari

 

T-72: Balkans on fire

Absent mnotivat de la rubrica de joace resboinice in ultimele saptamani, revin cu o idee moarta coapta de multisor dar totusi, inca placuta pe alocuri.

„T-72 Balkans” on fire sau „Iron Warrios: T-72 Tank Commander” este un joc obscur, atat de necunoscut incat nici Wiki nu zice multe despre el. Mie mi-a picat intamplator in labute si am purces la condus tancul sovietic convins ca dracu nu e atat de negru.

Pe scurt, actiunea te poarta in razboiul civil din Yugoslavia unde tu conduci pe rand neste tancuri: T-72B, T-55A si chiar si T-34/85. Se mai gasesc si alte vehicule prietene sau inamice, cum ar fi: Leopard 1A4, M50 “Super Sherman”, SU-100, BRDM-2, Mi-8 Helicopter, BTM-3, BZO B-11 si arme anti-tanc precum PTO 2A45M “Sprut-B” sau 9K113 “Shturm-S”.

Grafica nu este una grozava, deh, jocul are ceva vechime chiar daca cerintele de sistem ar pretinde altceva.

Jocul in sine…..bai fratilor, chinul de a conduce un tanc e major. Poti activa ca sofer, tunar sau comandant de tanc si oricare dintre sarcini te solicita la maximum avand o groaza de comenzi. Evident, te poti suci intre roluri, dar chiar si asa, pana te prinzi ce si cum, e grav.

Actiunea….hm. Realista, ca si condusul de tanc. Si pentru asta merita puncte.

Per total. Recomand stoicilor si pasionatilor.

Cerinte de sistem: procesor de 2.8, 512 Mb RAM, placa video GeForce FX5600/Radeon 9600XT, 2 GB spatiu pe hard disk, sistem de operare Windows XP SP1 (eu l-am jucat pe W7, merge)

 

Starcraft II: Wings of Liberty

It’s about god damn time…..asa ziceam si eu. Am stat atatia ani frate, 12 mai precis, de fapt pentru mine chiar 13, ca sa aflu ce dracu au facut zergii lui Sarah Kerrigan atatia ani. Si….am aflat. Recunosc ca dupa Brood War mi-am condimentat universul cu o parte dintre nuvelele scoase de pe urma francizei, care au umplu ceva goluri din saga Star Craft

Doamnelor si Domnilor, baietilor de la Resboiu le revine deosebita placere si onoare de a aduce in scena partea a II-a a celui mai bun RTS din toate timpurile (Iulica, nu ma contrazice bre ca n-are rost). Ok, am inchis gura, oprit scurgerea de bale si…..go planet!

StarCraft II nu avea cum sa fie prost si daca ar fi fost prost. Si nu e. Singura nemultumire, daca o pot numi asa, este warcraft-izarea sa, plus specializarea prea zeloasa a unitatilor, multe si voinice. N-a disparut nici limita de unitati, cu impartirea aia….Gata cu nemultumirile.

Grafica e ca noua, cu placerea jocului initial in alte culori, mai vii, mai apetisante. Spectaculoasa este pentru un RTS, dar dupa ce am salivat la Crysis 2, deh, asta e totusi un RTS. Sunetul, de la coloana sonora si pana la zgomotul de fond, state of the fucking art :-)). Gameplay-ul, marele atu al StarCraft-ului, ala care l-a separat de alte joace din domeniu, este in continuarea suficient de bestial incat sa vrei sa-l termini. Iar filmuletele dintre misiuni, mult mai generoase decat in primul, sunt absolut superbe.

Povestea…..mai trebuie sa intru in detalii? Ok, pe scurt: actiunea se petrece cam la 4 ani dupa BroodWar. Dupa ce au anihilat fortele terrane ale UED si au ravasit sectorul Koprulu, zergii condusi de Kerrigan, Queen of Blades, s-au retras pe Char pentru niste R&R a la Duke Nukem. Arcturus Mengsk si-a refacut Dominionul iar Jim Raynor a devenit un clasic haiduc in viata, cam prea deprimat, taman perfect de a-i lua locul lui Brusc Willis in Die Hard. Deh, suferind in dragoste, dezamagit de societate. Si Protoss-ii? Mda, mai trebuie sa asteptam Blizzard-ul la capitolul asta.

Apoi, brusc, zergii se cam intorc. Si iar incepe cafteala. In scena intra Fundatia Moebius, foarte interesata de artefactele Xell’naga, condusa din umbra de fiul lui Arcturus Mengsk, Valerian, organizatie pentru care Raynor ajunge sa lucreze. In rest, caft mult, poveste interesanta si sigur sequel-uri. Nu o sa stric supriza amatorilor de a afla detaliile singuri.

Personajele clasice (si supravietuitoare) revin cu pofta: e Sarah Kerrigan, e JIm Raynor, si Mengsk cel batran, ba chiar si Zeratul, mai mult in umbra. La capitolul noutati intra marine-ul ala suparat din trailere, Tychus Findlay, care joaca un rol important si desigur, Valerica Mengsk. Ideea de Xell’Naga este si ea mult mai prezenta, la un moment dat astia o vor pune de un come-back (am aflat din carti).

Da, stiu, numai cuvinte de lauda, nu? Pai da, 10-le e de StarCraft. Fara dubii.

PS1: Vor urma doua expansiuni, Heart of the Swarm si Legacy of the Void care vor umple si mai tare universul StarCraft. Eu de-abia le astept.

PS2: Cateva voci interesante utilizate pentru personaje dintre care amintesc Tricia Helfer (Sarah Kerrigan) pe care o stiti ca cyloana nr. 6, cea buna si blonda din Battlestar Galactica si Michael Dorn (deh, un pic cam Tassadar) adica inegalabilul Worf din Star Trek.

StarCraft II: Wings of Liberty, Blizzard Enterteinment 2010, cerinte de sistem: procesor de 2.6 GHz sau echivalent, 1, 5 GB RAM pentru Windows Vista si 7, card video de 512 Mb, spatiu pe hard disk de 12 GB si conexiune la net.

 

Call of Duty

Jocul resboinic se intoarce sambata iar pentru azi am ales un clasic pe numele sau adevarat „Call of duty”. Poate cel mai celebru FPS de razboi, la cutite cu Medal of Honour care merge pe aceleasi urme, COD este cu adevarat genial in toate partile sale. Nu o sa vb de toate, ci doar de cele pe care le-am jucat, savurat (nu intru si-n expansiuni ca nu mai plec de-aici).

Call of Duty 1

Fratilor, daca vreti sa jucati un clasic care are ca subiect WWII, atunci acesta cel ales, cu conditia sa inghititi o grafica de top din anul 2003. Sigur, gameplay-ul este putin spus genial, armele sunt redate colosal iar tu, din postura unui soldat american, britanic si mai la urma rus, te simti chiar acolo, printre nemti. Sincer, as fi preferat sa pot juca si ca neamt dar nu era corect politic asa ca…..

Teatrele de lupta abordate sunt Franta, Olanda, Germania si Rusia. Treci pe plajele Normandiei, pe la podurile de peste Rin, prin Stalingrad…..aici imaginea e chiar epica, de fapt e recreerea intr-ului din Enemy at the Gates, un film care va fi prezent la Resboiu saptamana viitoare. Ai tot arsenalul specific taberelor istorice, plus rezerva mereu populara de puscoace nemtesti. Dusmanii tai sunt multi, bine inarmati cu arme individuale, inclusiv temutele MG-42, tancuri, da, Tiger, mortiere si tunul universal 88, bun la toate. Iar tu ai misiuni variate sa le faci de petrecanie, ii sabotezi, ii ataci direct, sari cu parasuta si mergi cu T-34.

La capitolul minusuri…..neglijabile, daca ne multumim cu tehnica de atunci. As trece doar ceva buguri plus ideea de viata a jucatorului, care mai taie din realism. Ah da, daca il impusti pe unul in picior, nu o sa moara imediat, dar daca il impusti de mai multe ori, crapa. Nu sunt mate nici prea mult sange, un pic de gust, dar daca ii dai in mecla ca un sniper sovietic serios, il lasi lat din prima.

Pe o scara de la 1 la 10, i-as da 9 fara remuscari.

Call of Duty 1, 2003, Activision, Cerinte de sistem: 600 MHz CPU, 128 MB RAM, 1,5 GB Hard disk, 32 MB GPU

Call of Duty 2

Continuatorul primei parti este reusit dar….mult mai scurt. Campaniile primesc un bonus din Africa de Nord, ceva actiune cu un Crusader britanic, armele sunt cam aceleasi, cu ceva modificari minore, gameplay-ul bun dar…..nu pare decat un add-on. Asta a fost senzatia mea dupa ce am jucat si rejucat 2-ul. Da, grafica e mai buna, da, pofta de joc e la fel dar as fi vrut mai mult. Deh, sunt eu pretentios poate, d-aia sunt si mai scurt aici. Sunt totusi niste faze superbe in-game. Ah da, as fi vrut ceva si prin Pacific, din pacate am ratat COD 3.

Call of Duty 2, 2005, Activision, Cerinte de sistem:
Windows: 2,8 GHz Intel sau AMD, 512 MB RAM, 8x CD drive, Nvidia GeForce FX 5200
Mac OS X: OS X 10.4.5, 2.0 GHz G5 sau Intel Core Duo, 1 GB RAM, 128 MB VRAM

Call of Duty 4: Modern Warfare

Ei bine, WWII s-a dus, iaca-ta soseste resboiul modern. Grafica e una de tot, la fel si gameplay-ul, ceva mai serios decat in variantele precedente. Schimbarile de tactica sunt evidente pentru ca tehnica utilizata e schimbata. Luptam din perspectiva unui marin american serios din detasamentele de recunoastere sau a unui SAS britanic (my favourite) si o facem cam peste tot pe unde n-ar trebui: Orientul Mijlociu, Azerbaidjan, Rusia, Ucraina (ne ducem la Cernobil, deh, prin Pripyat. Avem la dispozitie un arsenal de deruta: M14, M4A1 cu tot pachetul SOPMOD (preferata mea), M40A3 sniper, dar si AK-47 si AK-74u, plus scule anti-tanc FGM-148 Javelin sau SAM-uri mobile FIM-92 Stinger, plus lovituri aeriene tactice, masinute de teren si chair un elicopter de atac. Toate arata bine, realist dar….eu sunt fan WWII iar grafica nu ma mai da de mult pe spate.

Totusi, ca sa nu fiu carcotas, 9 e nota data.

Call of Duty 4: Modern Warfare, 2007, Activision, Cerinte de sistem, destul de pretentioase: Intel Pentium 4 2.4 GHz sau AMD(R) Athlon(TM) 64 2800+, RAM: 512MB RAM (768MB pentru Windows Vista), 8GB pe hard disk si o placa video NVIDIA(R) Geforce(TM) 6600 sau mai smechera.

Astept cu interes sa pun mana pe Modern Warfare 2 si sa si am timpul necesar pentru disectie. Din pacate, Black Ops mi-a scapat complet si sincer, din ce am auzit despre el, nu cred ca-l voi aborda.

 

Starcraft&Brood War

Despre 2 vorbim saptamana viitoare pentru ca inca nu l-am explorat complet. Buuuun…..

Ce putem spune despre Starcraft? Din punctul meu de vedere, doar ca este cel mai bun RTS din toate timpurile. Un clasic in viata, inca fascinant si dupa atatia ani si mereu potrivit pentru un multiplayer atunci cand timpul ti-o permite si ai si cu cine. Ca ii dai un rush sau o dezvoltare, e mereu savuros. Oricum, in 2000 cand am pus mana pe el, nu l-am mai lasat din mana pana nu l-am terminat. Jocul asta merita jucat pana la capat, fara a te refugia direct in skirmish.

Ce il face atat de deosebit?

Plotul este unul gandit, cei de la Blizzard sunt maestri in asta, ei fiind resposanbili pentru universurile Diablo si World of Warcraft. Povestea te imbie sa joci pana la capat pentru a o afla integral iar filmuletele dintre misiuni, date cu lingurita in portii apetisante, erau mirovolante la vremea respectiva. Terranii, zergii si protoss-i o pun de un caft spatial in care Dominionul terran, sabotat din interior de o grupare rebela se confrunta cu zergii cei invadatori in timp ce protoss-ii trag in toti. Frumos si realist, si o tot tin timp de trei campanii axate pe fiecare rasa, fiecare campanie cu cate 10 misiuni. Nu intru in detalii pentru ca sunt sigur ca stiti toti ce si cum.

Apoi, cele 3 specii competitoare. Foarte echilibrate, foarte diferite ca abordare, foarte abundente in unitati. Conflictul dintre ele, ancorat bine in poveste, este unul total si permite oricarui tip de jucator sa se identifice cu una dintre parti.

Grafica. La momentul ala, era uimitoare mai ales ca nu era pretentioasa. Existau cei drept niste sacrificii in favoarea rularii pe configuratii mai simple dar care afectau gameplay-ul si ma refer la boala Blizzard de a limita numarul de unitati pe o harta la 200, care nu sunt curate pentru ca o nava nu are acelasi numar de unitati ca un tanc. Dar merge.

Tot la capitolul limitari, poate singura, a fost ideea de a face unitati prea specializate. Adica tancul meu nu tragea in aer nici de-al dracului, desi chestia cu mitraliera AA exista de cand s-au intalnit tancul si avionul. Trecem si peste asta.

Da, tobele inca bat. Prim urmare, concluzia: 10 din 10. Serios.

StarCraft, Starcraft: Broodwar, producator: Blizzard Entertainment, an de lansare: 2000, cerinte de sistem: procesor de 90 MHz pentru Windows, card video SVGA, 32 MB de RAM recomandant, 80MB spatiu pe disc.

 

Jocul Resboinic: Command&Conquer: Generals

Mda, asa debuteaza noua rubrica „Jocul Resboinic”. O sa fie sambata si o sa fie pana o sa epuizez tineretile mele de gamer, care, la un nivel ceva mai redus totusi, continua.

Am ales un oldie but goldie, nu cel mai celebru al francizei Command&Conquer si cu siguranta nu cel mai nou. Dar, este primul joc instalat in redactia Resboiu, asa ca ii datoram respect.

Generals nu continua linia epica a seriei Red Alert, nici macar pe cea a Command&Conquer-ului initial, ala cu NOD vs GDI. Acest joc este si nu este ancorat in realitatea noastra. Pe scurt, avem de-aface cu 3 tabere: SUA cea expansiva si prezenta peste tot, GLA-ul sau un fel de Al Qaeda mult mai smecher, care controleaza teritorii mari prin Asia si chinezii, bagati in seama probabil din lipsa de rusi. Astia din urma, spre dezamagirea lui Kala, sunt plini de talibani si inexistenti. Da prietene, jocul este american, consoleaza-te cu ideea ca arsenalul chinez e plin cu arme rusesti.

Asa. Plotul este inutil: GLA-ul terorist ii chinuie atat pe americani cat si pe chinezi, si fiecare se chinuie sa castige razboiul. Misiunile se vor variate dar nu sunt, asa ca un skirmish sau, omg, un LAN, sunt de preferat. In multiplayer, cu putina inteligenta tactica, poti anihila repede destui inamici mai slabi de ingeri datorita bug-urilor inerente.

Sa o luam totusi pe rand. SUA este cea mai bine dotata tehnologic, logic. Puterea sa aeriana cuprinde vreo 3 tipuri de avioane de atac, printre care gasim F-22 Raptorul, doborit de fiecare data cand intra in actiune, F-117 Nighthawk si un super bombardier super sonic denumit aurora. Pe teren, Patriotul reprezinta cea mai buna aparare din tot jocul, iar tancurile americanilor, 2 la numar, sunt redutabile, in special Paladinul cel supergreu care aduce destul de bine cu un Abrams futuristic. HMMW este de departe cel mai eficient, iar soldatii sunt la fel in toate taberele, multi si usor de omorat. Ah da, au si Comanche, dupa ce le-am folosit am inteles de ce au anulat proiectul. Misiunea SUA este in principal anihilarea talibanilor din GLA. Chinezii ii ajuta uneori, alteori scapa in mainile GLA generali tradatori sau arme nucleare.

Chinezii…..zboara pe Mig-31 si fac risipa de gatlinguri, napalm, bombe nucleare si hackeri. Deci reclama negativa pe fata, totusi, sunt semi-pozitivi fiind si ei angrenati in lupta anti-terorista. Tancurile lor sunt multe, ca si ei, iar cel greu este prea greu, dar foarte eficient ca putere de foc. Au blindate, blindatele si tanculete, plus infanterie cata frunza si iarba. In rest, departe de tehnica americana.

GLA-ul…..astia sunt chiar draguti. Evident bad guys, folosesc cu drag si spor Scud-uri cu incarcatura biologica, tot felul de gaze si toxine, asasini, teroristi, vehicule usoare care arata ca dracu si Stinger-e. Normal. Puterea lor sa in faptul ca fac bani si din piatra seaca si in plus, recupereaza bucati din vehiculele inamice cu care-si upgradeaza rablele. Sunt practic cei mai amuzanti din tot jocul si vorbesc cu un accent de mori de inima, pe un fond sonor a la rapirea din Serai.

Ah, sa nu uit. Exista si un add-on pe care l-am jucat, Zero Hour. Filmuletul e promo-ul astuia si in Zero Hour, americanii devin si mai tehnologizati, au si mai multe arme de distrugere in masa (am uitat B-52-ul caruia i se alatura acum B-2 si AC-130 Spectre) si se lupta prin Europa cu talibanii. Astia renasc din cenusa si iarba verde iar chinezii au tancuri si mai mari si mai urate. Si da Kala, Kamov Ka Helix, plus ceva hackeri rusi.

Per total, merita un 8 pentru multiplayer. Te poti macelari in voie cu prietenii si, chiar daca nu e un Starcraft, merita cateva ore de experimentat, macar ca sa vezi ce face fiecare arma.