It’s about god damn time…..asa ziceam si eu. Am stat atatia ani frate, 12 mai precis, de fapt pentru mine chiar 13, ca sa aflu ce dracu au facut zergii lui Sarah Kerrigan atatia ani. Si….am aflat. Recunosc ca dupa Brood War mi-am condimentat universul cu o parte dintre nuvelele scoase de pe urma francizei, care au umplu ceva goluri din saga Star Craft
Doamnelor si Domnilor, baietilor de la Resboiu le revine deosebita placere si onoare de a aduce in scena partea a II-a a celui mai bun RTS din toate timpurile (Iulica, nu ma contrazice bre ca n-are rost). Ok, am inchis gura, oprit scurgerea de bale si…..go planet!
StarCraft II nu avea cum sa fie prost si daca ar fi fost prost. Si nu e. Singura nemultumire, daca o pot numi asa, este warcraft-izarea sa, plus specializarea prea zeloasa a unitatilor, multe si voinice. N-a disparut nici limita de unitati, cu impartirea aia….Gata cu nemultumirile.
Grafica e ca noua, cu placerea jocului initial in alte culori, mai vii, mai apetisante. Spectaculoasa este pentru un RTS, dar dupa ce am salivat la Crysis 2, deh, asta e totusi un RTS. Sunetul, de la coloana sonora si pana la zgomotul de fond, state of the fucking art :-)). Gameplay-ul, marele atu al StarCraft-ului, ala care l-a separat de alte joace din domeniu, este in continuarea suficient de bestial incat sa vrei sa-l termini. Iar filmuletele dintre misiuni, mult mai generoase decat in primul, sunt absolut superbe.
Povestea…..mai trebuie sa intru in detalii? Ok, pe scurt: actiunea se petrece cam la 4 ani dupa BroodWar. Dupa ce au anihilat fortele terrane ale UED si au ravasit sectorul Koprulu, zergii condusi de Kerrigan, Queen of Blades, s-au retras pe Char pentru niste R&R a la Duke Nukem. Arcturus Mengsk si-a refacut Dominionul iar Jim Raynor a devenit un clasic haiduc in viata, cam prea deprimat, taman perfect de a-i lua locul lui Brusc Willis in Die Hard. Deh, suferind in dragoste, dezamagit de societate. Si Protoss-ii? Mda, mai trebuie sa asteptam Blizzard-ul la capitolul asta.
Apoi, brusc, zergii se cam intorc. Si iar incepe cafteala. In scena intra Fundatia Moebius, foarte interesata de artefactele Xell’naga, condusa din umbra de fiul lui Arcturus Mengsk, Valerian, organizatie pentru care Raynor ajunge sa lucreze. In rest, caft mult, poveste interesanta si sigur sequel-uri. Nu o sa stric supriza amatorilor de a afla detaliile singuri.
Personajele clasice (si supravietuitoare) revin cu pofta: e Sarah Kerrigan, e JIm Raynor, si Mengsk cel batran, ba chiar si Zeratul, mai mult in umbra. La capitolul noutati intra marine-ul ala suparat din trailere, Tychus Findlay, care joaca un rol important si desigur, Valerica Mengsk. Ideea de Xell’Naga este si ea mult mai prezenta, la un moment dat astia o vor pune de un come-back (am aflat din carti).
Da, stiu, numai cuvinte de lauda, nu? Pai da, 10-le e de StarCraft. Fara dubii.
PS1: Vor urma doua expansiuni, Heart of the Swarm si Legacy of the Void care vor umple si mai tare universul StarCraft. Eu de-abia le astept.
PS2: Cateva voci interesante utilizate pentru personaje dintre care amintesc Tricia Helfer (Sarah Kerrigan) pe care o stiti ca cyloana nr. 6, cea buna si blonda din Battlestar Galactica si Michael Dorn (deh, un pic cam Tassadar) adica inegalabilul Worf din Star Trek.
StarCraft II: Wings of Liberty, Blizzard Enterteinment 2010, cerinte de sistem: procesor de 2.6 GHz sau echivalent, 1, 5 GB RAM pentru Windows Vista si 7, card video de 512 Mb, spatiu pe hard disk de 12 GB si conexiune la net.