It’s about god damn time…..asa ziceam si eu. Am stat atatia ani frate, 12 mai precis, de fapt pentru mine chiar 13, ca sa aflu ce dracu au facut zergii lui Sarah Kerrigan atatia ani. Si….am aflat. Recunosc ca dupa Brood War mi-am condimentat universul cu o parte dintre nuvelele scoase de pe urma francizei, care au umplu ceva goluri din saga Star Craft

Doamnelor si Domnilor, baietilor de la Resboiu le revine deosebita placere si onoare de a aduce in scena partea a II-a a celui mai bun RTS din toate timpurile (Iulica, nu ma contrazice bre ca n-are rost). Ok, am inchis gura, oprit scurgerea de bale si…..go planet!

StarCraft II nu avea cum sa fie prost si daca ar fi fost prost. Si nu e. Singura nemultumire, daca o pot numi asa, este warcraft-izarea sa, plus specializarea prea zeloasa a unitatilor, multe si voinice. N-a disparut nici limita de unitati, cu impartirea aia….Gata cu nemultumirile.

Grafica e ca noua, cu placerea jocului initial in alte culori, mai vii, mai apetisante. Spectaculoasa este pentru un RTS, dar dupa ce am salivat la Crysis 2, deh, asta e totusi un RTS. Sunetul, de la coloana sonora si pana la zgomotul de fond, state of the fucking art :-)). Gameplay-ul, marele atu al StarCraft-ului, ala care l-a separat de alte joace din domeniu, este in continuarea suficient de bestial incat sa vrei sa-l termini. Iar filmuletele dintre misiuni, mult mai generoase decat in primul, sunt absolut superbe.

Povestea…..mai trebuie sa intru in detalii? Ok, pe scurt: actiunea se petrece cam la 4 ani dupa BroodWar. Dupa ce au anihilat fortele terrane ale UED si au ravasit sectorul Koprulu, zergii condusi de Kerrigan, Queen of Blades, s-au retras pe Char pentru niste R&R a la Duke Nukem. Arcturus Mengsk si-a refacut Dominionul iar Jim Raynor a devenit un clasic haiduc in viata, cam prea deprimat, taman perfect de a-i lua locul lui Brusc Willis in Die Hard. Deh, suferind in dragoste, dezamagit de societate. Si Protoss-ii? Mda, mai trebuie sa asteptam Blizzard-ul la capitolul asta.

Apoi, brusc, zergii se cam intorc. Si iar incepe cafteala. In scena intra Fundatia Moebius, foarte interesata de artefactele Xell’naga, condusa din umbra de fiul lui Arcturus Mengsk, Valerian, organizatie pentru care Raynor ajunge sa lucreze. In rest, caft mult, poveste interesanta si sigur sequel-uri. Nu o sa stric supriza amatorilor de a afla detaliile singuri.

Personajele clasice (si supravietuitoare) revin cu pofta: e Sarah Kerrigan, e JIm Raynor, si Mengsk cel batran, ba chiar si Zeratul, mai mult in umbra. La capitolul noutati intra marine-ul ala suparat din trailere, Tychus Findlay, care joaca un rol important si desigur, Valerica Mengsk. Ideea de Xell’Naga este si ea mult mai prezenta, la un moment dat astia o vor pune de un come-back (am aflat din carti).

Da, stiu, numai cuvinte de lauda, nu? Pai da, 10-le e de StarCraft. Fara dubii.

PS1: Vor urma doua expansiuni, Heart of the Swarm si Legacy of the Void care vor umple si mai tare universul StarCraft. Eu de-abia le astept.

PS2: Cateva voci interesante utilizate pentru personaje dintre care amintesc Tricia Helfer (Sarah Kerrigan) pe care o stiti ca cyloana nr. 6, cea buna si blonda din Battlestar Galactica si Michael Dorn (deh, un pic cam Tassadar) adica inegalabilul Worf din Star Trek.

StarCraft II: Wings of Liberty, Blizzard Enterteinment 2010, cerinte de sistem: procesor de 2.6 GHz sau echivalent, 1, 5 GB RAM pentru Windows Vista si 7, card video de 512 Mb, spatiu pe hard disk de 12 GB si conexiune la net.


Despre 2 vorbim saptamana viitoare pentru ca inca nu l-am explorat complet. Buuuun…..

Ce putem spune despre Starcraft? Din punctul meu de vedere, doar ca este cel mai bun RTS din toate timpurile. Un clasic in viata, inca fascinant si dupa atatia ani si mereu potrivit pentru un multiplayer atunci cand timpul ti-o permite si ai si cu cine. Ca ii dai un rush sau o dezvoltare, e mereu savuros. Oricum, in 2000 cand am pus mana pe el, nu l-am mai lasat din mana pana nu l-am terminat. Jocul asta merita jucat pana la capat, fara a te refugia direct in skirmish.

Ce il face atat de deosebit?

Plotul este unul gandit, cei de la Blizzard sunt maestri in asta, ei fiind resposanbili pentru universurile Diablo si World of Warcraft. Povestea te imbie sa joci pana la capat pentru a o afla integral iar filmuletele dintre misiuni, date cu lingurita in portii apetisante, erau mirovolante la vremea respectiva. Terranii, zergii si protoss-i o pun de un caft spatial in care Dominionul terran, sabotat din interior de o grupare rebela se confrunta cu zergii cei invadatori in timp ce protoss-ii trag in toti. Frumos si realist, si o tot tin timp de trei campanii axate pe fiecare rasa, fiecare campanie cu cate 10 misiuni. Nu intru in detalii pentru ca sunt sigur ca stiti toti ce si cum.

Apoi, cele 3 specii competitoare. Foarte echilibrate, foarte diferite ca abordare, foarte abundente in unitati. Conflictul dintre ele, ancorat bine in poveste, este unul total si permite oricarui tip de jucator sa se identifice cu una dintre parti.

Grafica. La momentul ala, era uimitoare mai ales ca nu era pretentioasa. Existau cei drept niste sacrificii in favoarea rularii pe configuratii mai simple dar care afectau gameplay-ul si ma refer la boala Blizzard de a limita numarul de unitati pe o harta la 200, care nu sunt curate pentru ca o nava nu are acelasi numar de unitati ca un tanc. Dar merge.

Tot la capitolul limitari, poate singura, a fost ideea de a face unitati prea specializate. Adica tancul meu nu tragea in aer nici de-al dracului, desi chestia cu mitraliera AA exista de cand s-au intalnit tancul si avionul. Trecem si peste asta.

Da, tobele inca bat. Prim urmare, concluzia: 10 din 10. Serios.

StarCraft, Starcraft: Broodwar, producator: Blizzard Entertainment, an de lansare: 2000, cerinte de sistem: procesor de 90 MHz pentru Windows, card video SVGA, 32 MB de RAM recomandant, 80MB spatiu pe disc.


Nu e gluma si nu e nici sambata fantastica. Bine, nici o noutate nu e, englezii au mai mustacit ceva de subiectul asta si in anii trecuti. Ideea nu e chiar SF. Aplicativitate ar exista, sunt sigur ca si fonduri. Exista si succes?

Ok. Ideea e cam asa: vehiculele blindate vor utiliza o noua tehnologie de camuflare botezata „e-camouflaj”, care foloseste un fel de cerneala electronica care face vehiculul „invizibil”. Deci nu e ca nenea Predatoru’ din filmul cu guvernatorul Californiei?

Pe carcasa tancului este atasata o retea de senzori electronici care proiecteaza imagini ale mediului inconjurator al respectivului vehicul, cu scopul de a confuza dusmanul. Ceva de genul camuflajului folosit de caracatite, foarte tare. Imaginile se schimba in functie de mediul in care opereaza.

Cine se tine de giumbuslucurile astea? Pai baetii de la BAE Systems, normal. Astia sunt asa de optimisti incat spun ca tehnologia va fi utilizata de Royal Army chiar in A-stan. Deci in curand. Chestia asta se incadreaza in programul de dezvoltare al protectiei vehiculelor pe cale de a fi implentat de englezi, program care vizeaza 7 tipuri de vehicule, cu echipaj sau teleghidate.

Nu numai Royal Air Force insista pe drone, se pare ca astia de la BAE chiar urmaresc robotizarea. Programul asta al lor include mai multe tipuri de vehicule robotizate:

* Pointer: practic, gunoierul de serviciu, ii plac minele si e curios din fire.

* Bearer: carausul, cara tot ce-i dai, e un fel de platforma/targa;

* Wraith: Starcraft? Cam da, vehicol de cercetare mic dar voinic

* Safeguard: transportor de trupe si vehicul de comanda;

* Charger: vehicul de lupta foarte smecher si foarte versatil, cica;

* Raider: batmobile. Pe bune, asa zice.

* Atlas: transportor greu.

Toate astea in 2013? Wow, si nu World of Warcraft.

Flota de vehicule a englezilor e cam pe duca, Vechi, zgomotoase si mari amatoare de carburant, se vor duce in curand pe urmele Harrier-elor si ale portavioanelor. Din contingentul actual, doar Challenger 2 e de ultima generatie, desi si aici se pare ca se studiaza un inlocuitor, mult mai usor si mai ecologic (motorizare electrica neica).

Planuri au. Eu m-am plictisit. Incep sa semene cu rusii. Eu vreau sa vad tancul invizibil.

Sursa: The Telegraph