Sambata, de Sambata Fantastica: Concursul de proza scurta Helion 2011

Aşa, ca gest mai mult, că de ceva vreme nu am mai avut timp să ne ocupăm serios de Sâmbăta Fantastică. Cel puţin nu atât cât ne-am fi dorit…

Mare anunţ mare:

Concursul anual de proză scurtă Helion invită toţi creatorii talentaţi şi ingenioşi din SF-ul românesc să-şi trimită lucrările la ediţia jubiliară, a 25-a, care îşi va desemna laureaţii la 15 noiembrie 2011.

Lucrările originale, avînd maximum 30000 de semne tipografice, se vor expedia prin poștă sau e-mail pe adresa redacției Helion redactiahelion@gmail.com, pînă la 30 septembrie 2011 (data poștei sau internet). Fiecare lucrare va fi însoțită de un CV al autorului.

Premiile sînt în valoare totală de 1500 lei, după cum urmează:

• Premiul I – 800 lei
• Premiul al II-lea – 400 lei
• Premiul al III-lea – 200 lei

(sursa: Helion)

 

 

Curiozitate, de Sambata Fantastica

Mmmm... o imagine care provoaca pofte.

Bre, dincolo de partea militara – unde am inceput sa stim cam ce ii place fiecaruia – ar fi, cred, interesant de cunoscut si detalii care tin de ziua dedicata fictionalului:

1. Care carte s.f. v-a placut cel mai mult? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.

2. Care a fost ultima carte s.f. pe care ati citit-o? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.

3. Ce carte de gen ati recomanda unui anumit membru al comunitatii resboinice? Mentionati si id-ul persoanei alese.

 

Powersat are gust de suflet

Powersat - Ben Bova

Înainte să mă apuc de ea, am dat-o cuiva şi mare ţeapă mi-am luat! După ce a citit-o, mi-a zis: băi, nu o să îţi vină să crezi cine îi face bucata lui Dan ăla… Porculeţul, care citise cât am fost relativ vecini primele sale trei cărţi din viaţă, toate din ce găsise pe la mine, m-a făcut să cred de-a lungul întregului roman că Jane e în spatele trebii ăleia. Uneori mă mai gândeam şi la senator. O bănuiam scurt şi pe April, din dragoste. Apropos de sex, ar fi fost mai mişto dacă agenta şi secretara chiar s-ar fi combinat – probabil lui Ben Bova i-a fost frică să treacă de la pofta mândrelor, la ceva mai mult.

Powersat e mişto, şi probabil că unora chiar le provoaca senzaţia aia de a nu o mai lăsa din mână până ce dau cu ochii de final.

Este cea mai mişto carte pe care am citit-o de câteva vieţi încoace: are unhappy ending. E cu final nefericit, bre!!! Ăla bunu’ nu se alege cu fata, pierde o grămadă de fericire, o pierde şi pe fata care îl iubea din umbră şi foarte probabil n-ar mai fi avut parte nici de fata de la revista de aviaţie, de-ar mai fi continuat cartea. Deci, personajul principal pierde aproape tot. E praf. E jale în sufletul lui şi realizează asta – niciodată nu va putea fi fericit. Dar o să aibă la bani… Mulţi, enorm de mulţi! Pervers de mulţi dolari! Neruşinat de multe sute de milioane şi apoi de miliarde de dolari americani! O grămadă de bani care nu-i vor putea cumpăra niciodată, vreodată, fericirea.

El, singurul cu satelit producător de energie şi avioane orbitale şi cosmodrom particular, şi avion de colecţie, şi maşini, şi cu orice, el singurul cu satelit furnizor de energie şi fermă de rectene, el singur va rămâne veşnic singur şi mai ales nefericit.

Urăsc poveştile cu happy end. Sunt doar poveşti din poveşti şi poveşti din filme.

Dan Randolf a ajuns să aibă totul, pentru ca începând de atunci să înţeleagă ce puţin posedă dintre cele importante.

Bună cartea!

 

Doua vorbe despre trei carti – Ep. II

Luftwaffe Victorious, de Mike Spick

Daţi-mi voie să v-o prezant: Luftwaffe Victorious, cartea la care poftesc cel mai tare! De Mike Spick, istoric de aviaţie. Mă simt de parcă m-aş uita prin vitrina unei cofetării: nu ştiu cu ce e prăjitura pe care am pus ochii, însă deja îi simt gusturi diferit de bune, de fiecare dată când o privesc.

Luftwaffe 1946 Roleplaying Game, de Ted Nomura

Da, de renumitul Ted Nomura!

Total war rages across the Earth as the forces of Nazi Germany and Imperial Japan strive for world domination with the combined might of the United States, Great Britain, and Soviet Russia to oppose their march. This is World War Two – But it’s not the war you remember. This is an alternate universe. Eisenhower has been killed over the beaches of Normandy. The Germans have the Atomic Bomb. Jet aircraft and flying wings streak through the skies in aerial combat. And the war continues long past 1945

This is the world of Luftwaffe 1946. From the pages of Ted Nomura’s long-running Families of Alternate Wars comic book series comes a role playing game that puts you in the flight deck of revolutionary jet fighters and on covert missions for the OSI. The Luftwaffe 1946 game covers all aspects of adventuring in World War Two from espionage to commando raids, using the simple to master Open Core Rules System.

• Game resources for the world setting
• Complete character creation rules.
• A compiled history of this unique world setting
• Character stats on your favorite Luftwaffe 1946 character.
• Stats on aircraft and other vehicles from the Luftwaffe 1946 comic series.
• The perfect companion to the Luftwaffe 1946 bullet stopper
• A MUST HAVE for any fan of the Luftwaffe 1946 Comic.

M-am apucat de ea, aşa, poate adaptăm vreo ceva şi pentru Resboiu, ca să să joacă şi noi. Altfel, niciodată nu l-am luat în serios pe Ted Nomura. Combinaţia de manga şi supra-detaliile tehnice minore despre care auzisem că îi schimbă una-alta… în fine, niciodată nu mi-am lăsat ochii mai mult de zece secunde peste ale lui T.N. Alex nu a reuşit în câţiva ani să mă spurce la manga cu alternate history, d-apăi Ted Nomura în secunde.

Vedem ce iese, poate Sâmbăta viitoare, dacă se merită şi poate ieşi fromos, discutăm.

Opening Atlantis, de Harry Turtledove

Marele Maestru al Istoriei Alternative, totodată Fostul Meu Scriitor Preferat, Harry Turtledove, nu mi-a făcut niciodată pofte cu scrierile sale de din afara subiectului ww2. Habar nu am ce m-a pornit către dorinţa de a citi Opening Atlantis… De fapt, am dat întâmplător peste volumul doi şi acela a declanşat ceva-ul.

Opening Atlantis este un roman de istorie alternativă, în care acţiunea se petrece pe o insulă/continent situată între Europa şi Terra Nova (America), mai exact şi la îndemână, priviţi coperta din poza de mai sus: insula/continentul cu pricina este de fapt coasta de est a S.U.A. şi Canada, mutată mai înspre noi, în Atlantic. Desigur, este vorba despre… Atlantis! Atlantis descoperit de englezi, francezi şi spanioli, resurse naturale, lupta împotriva unei naţii de piraţi din golful atlantean Avalon, iar la final este păstrat războiul dintre Anglia şi o alianţă franco-spaniolă, desigur în Atlantis.

Probabil că o să intre la citeală zilele acestea.

 

 

Final Frontier, SF & Fantasy si alte litere mai mici

Avanpremieră... mică

V-aş spune câteva cuvinte, dar amân. Amân pentru momentul în care o să dau de un banner mai mare. Evenimentul merită promovat. Acum însă, vă las să vă chiorâţi cot la cot cu mine. Are cineva o lupă?

 

Preview la Powersat

Powersat concept art de la NASA

Sursa: OpenNASA

E foarte mişto să n-ai job, dar să ai bani. Io aş sta toată ziua pe citeală. Şi bere. Şi gagici. Cum, nu m-am născut în locul potrivit? Şi dacă mă năşteam în Salvare, eram mai cu noroc? Lol…

Deci, zdrang, preview la Powersatul lui Ben Bova.

E mişto, mică şi groasă, iar la traducere, a făcut treabă bună meşterul Mircea Pricăjan.

Povestea cărţii e aşa: am cumpărat-o la Gaudeamus, pentru un preţ incredibil. A fost editată de Millennium Press şi am luat-o exact la plecare şi mai exact, cu aproape ultimii bani din buzunare. Ah, ba nu.. mai aveam nişte monezi.

N-o cunoşteam şi nici nu poftisem vreodată la Powesat, dar la preţul cu care era oferită spre vânzare, dacă n-ar fi fost ceva bun de ea, nici regrete n-aveau să fie.

Între coperţi, Ben Bova a scris un roman frumos. Petroliştii arabi şi teroriştii arabi, ameninţă America, dar băiatul bun, Dan Randolph, are un plan: a construit un satelit pe orbită geostaţionară. Nu, nu este satelit-anti-arabi. E mai al dracu’. Hai, recunosc, tot anti-arabi e, pentru că panourile sale solare întinse pe mai multe mile, captează lumina soarelui în orice moment din cele douăzeci şi patru de ore ale zilei. Planul este să transmită energia pe sol, prin raze… microunde, bla-bla, reconvertind-o cu o antenă maaaare, printr-un deşert. Planurile sale minunate, sunt însă afectate de sabotarea arăbească, ce face praf naveta low-cost/avionul orbital dezvoltat de compania lui Randolph, Astro Corporation, care cu ocazia asta pierde şi pe pilotul de test în incident. Apoi, Astro Corp.  ajunge în pragul falimentului.

De aici înaite, Dan Randolph a cam pus-o. Poate cere ajutor… poate accepta ajutor, poate vinde părţi din pachetul de acţiuni ale companiei… Fosta sa iubită, actualmente senator, propune o lege… Eh, dar deja mi-o iau degetele pe dinainte limitei intenţionate şi dezvălui prea mult.

E doar un preview, nu?

Continuarea, adică recenzia, va veni cu detalii mai multe imediat (daaa…, sanchi! ) ce termin de citit romanul.

 

 

Sambata Fantastica

N-aş fi scris nimic pe aici, că-i Crăciunul şi-i lene, însă am aruncat un ochi pe Atelierkult şi am dat peste cele mai tari povestiri ale anului 2010! Parol! Vorbesc despre Nostalgia revoluţiei a lui Florin Pitea şi alături, Suspendaţi într-o rază de soare scrisă de Ben Ami. Tocmai la final de an, când credeam că n-am să mai  citesc ceva bun şi românesc, după cartea Modificatorii, de Liviu Radu, am avut cea mai frumoasă surpriză de cititor. Dublă!!

Ştiu că există proiectul antologiei Steampunk România, unde cu siguranţă are să fie publicată Nostalgia revoluţiei, însă pe a lui Ben o puteţi citi aici.

Sincer, îmi pare rău că nu vă pot arăta steampunkul scris de Florin Pitea.. însă cu răbdare şi tutun, o veţi putea cumpăra alături de celelalte povestiri din Steampunk România.

 

Romania STEAMPUNK!

Preluăm şi promovăm: Romania STEAMPUNK de la revista Galileo

Millennium Press continuă proiectul antologiilor MILLENNIUM, care s-a bucurat de succes în rîndul iubitorilor literaturii F&SF. MILLENNIUM 1 a concentrat în paginile sale autori publicaţi de Millennium Press, iar MILLENNIUM 2 a adunat între coperte povestiri apărute iniţial în paginile revistei Ficţiuni.

Seria va continua cu o antologie pe temă dată, grupînd texte româneşti originale. Selecţia este deschisă oricărui autor – debutant sau consacrat – în măsura în care textele trimise întrunesc criteriile impuse şi calitatea literară dorită.

Editorul antologiei va fi Adrian Crăciun, bun cunoscător al literaturii F&SF şi creatorul unuia dintre reperele de prim rang de pe harta virtuală a literaturii F&SF de la noi, blogul CititorSF (www.cititorsf.ro). Tema antologiei este

ROMÂNIA STEAMPUNK

Căutăm texte cu poveste / acţiune ce se desfăşoară în spaţiul geografic/cultural românesc, încadrabile în definiţia curentului steampunk, un curent al literaturii de ficţiune speculativă care a început să se dezvolte la jumătatea anilor optzeci ai secolului trecut. Termenul se referă la ficţiuni ce-şi desfăşoară acţiunea în epoci istorice (sau lumi imaginare) în care puterea aburului este încă forma de energie cea mai utilizată – cele mai uzitate repere fiind secolul XIX şi Anglia victoriană – dar apar elemente fie de science fiction, fie fantastice, fiind prezentate tehnologii avansate aşa cum ar fi putut fi ele imaginate de trăitorii în epoca sau lumea respectivă. Tehnologiile acestea pot fi imaginare, precum cele prezente în opera lui H.G. Wells sau Jules Verne, sau unele care au apărut în realitate (computerele, de pildă), dar prezentate ca şi cum ar fi fost descoperite la o dată anterioară.

În unele cazuri, ficţiunile steampunk pot fi istorii alternative, înfăţişînd puncte de divergenţă în dezvoltarea tehnologică faţă de realitate, cum ar fi utilizarea pe scară largă a dirijabilelor sau a maşinilor analitice (computere mecanice).

În principiu sînt dorite texte cu lungimi între 20.000 şi 60.000 de semne (spaţiile incluse). Pentru a fi luate în considerare lucrările trimise trebuie să fie culese cu  caractere Times New Roman şi diacritice şi salvate în format DOC sau RTF. Textele vor fi expediate via e-mail la adresa next @ millenniumpress.ro pînă cel tîrziu la data de 15 decembrie 2010, ora 24.00.

Millennium Press oferă:

• un răspuns fiecărui participant, pînă la data de 31 decembrie 2010;
• drepturi de autor pentru prima publicare, în cuantum de 2 euro (echivalentul în lei) / pagina standard (2000 semne cu spaţii) pentru textele publicate;
• un număr de 2 exemplare de autor (şi posibilitatea achiziţionării unui număr nelimitat cu discount de 50%) pentru fiecare text publicat.

Preluat de pe site-ul revistei de science fiction & fantesy Galileo Online, sora în format electronic a revistei „pe hârtie” Galileo, publicaţii ale editurii MILLENIUM PRESS.

Aşa că, daţi o fugă pe la Galileo Online şi pe blogul lui Horia Ursu, întrebaţi dacă aveţi nelămuriri sau spuneţi-le o vorbă bună pentru că oamenii din spatele acestui proiect merită felicitaţi şi încurajaţi. Spor la scris şi la citit!

 

Nautilus, misiunea 31!

Nautilus, misiunea 31

O nouă ieşire în larg a submarinului s.f. Nautilus ne aduce pentru luna August editorialul semnat de Kapitän zur See Rudi Kvala, urmat de jurnalul de bord cu noi povestiri ale scriitorilor români (O poveste perversa – Ciprian Mitoceanu, Explozia verde – Aurel Cărăşel, Noaptea extratereştrilor – Ştefana Cristina Czeller), recenziile lui Liviu Radu (Un Dumnezeu al mâniei… – Mâna stângă a lui Dumnezeu – Paul Hoffman, Dincolo de Turbion – Axa – Robert Charles Wilson, O Apocalipsă SF – Wyrm – Orson Scott Card), creioanele roşii ale lui Aron Biro şi Mihnea Columbeanu pe filmele The Invention of Lying şi Inception, un articol „Cartea şi Filmul” semnat de Laura Sorin care a prins în periscop ecranizarea Let the right one in după cartea cu acelaşi nume…

(Pauză, să respir un pic)

… echipajul continuînd cu alte ţinte atinse, după cum urmează: Mironov Alexandru / Dicţionar S.F. semnat – Aurel Cărăşel, Radu Duldurescu / Benzi desenate – Dodo Niţă, O privire cu cântec / Stăpânul cântecelor de Orson Scott Card – Viorel Pîrligras, şi o torpilă de-a lui Roberto Quaglia fix în Avatar: noile orizonturi fantastice ale justiţiei onirice.

Atât? Nu. Kapitän ne oferă episodul II la Rule Britania, iar Dănuţ Ungureanu lipeşte pe avizier episodul I din regulamentul de instrucţie Trusa:

Câteva vorbe despre cum scriu. Câteva vorbe despre cum aș vrea să scriu. Să-mi fac sau nu planuri? De unde vine recuzita? Ce facem cu personajele?

La urmă, l-am lăsat pe Victor Martin cu Fan sau cititor:

Fan-ul este omul modest, „nebunul”, care, odată îndrăgostit de acest gen literar, citeşte tot ce îi cade în mână, considerând că, tot ce se spune şi se face, e science ficţion. Colecţionează şi citeşte cu pasiune orice apare nou, orice intră, cât de cât, în această sferă. Nu-şi face probleme dacă o carte e postapocaliptică, fantasy, new weird, distopie, utopie, heroic fantasy, basm, cyberpunk sau orice altceva; el citeşte tot, cu o bucurie aproape neomenească. Exacerbându-se, acesta ajunge la concluzia ca Biblia, Constituţia sau Cartea de bucate sunt tot opere SF.

………………………….

La polul opus, îngâmfat, cititorul acestui început de secol este cel care are impresia că nu este de calitate decât ceea ce îi place lui. Se deosebeşte de cititorul secolului trecut prin faptul că, viaţa având alt ritm, timpul e mai puţin. Şi banii sunt mai puţini, acum, când oferta e mai mare decât cererea. Când piaţa îţi oferea foarte puţin, aveai timp să citeşti tot şi să discerni ce e bun şi ce e rău în lanul de secară. Acum, nu mai ai timp nici să te dumireşti ce e cu această lume a SF-ului românesc, darămite să te gândeşti şi să-ţi dai seama pe ce lume te afli.

Dacă fan-ul citeşte orice, cititorul citeşte ce vrea, ceea ce, în ultimă instanţă, are acelaşi efect, cu mijloacele diferite prezentate, şi anume: ineficienţa cititului.

Na belea! Şi eu care consideram drept evoluţie faptul că nu mai citesc orice îmi pica sub nas…

Pfiiii, ce îngâmfat sunt! M-am ajuns, acum fac şi nazuri!

Lol. În fine, aşa sunt eu mai refractar. Nu mă luaţi în seamă. Important e altceva: Nautilus nu şi-a încetat aventurile.

–

Spor la citit!

 

Nautilus iese din nou in larg!

Nautilus iese din nou în larg

Cu funcţia de comandant preluată de către Marian Truţă (Michael Hăulică s-a transferat la echipa Galileo), Nautilus iese din nou în larg, imediat după cuvântarea adresată publicului strâns pe docuri.

Pentru patrula de luna aceasta, clic aici.