Frumos bata-l norocul, si absolut strain de cer

Inca de la inceputul rubricii „Proiecte abandonate”, m-am tot gandit la acest RAH-66, botezat in buna traditie americana dupa un trib de indieni locali si cam exterminati de fetele palide cu apa de foc si cal de fier.

Pe numele sau Boeing/Sikorsky RAH-66 Comanche, elicopterul se dorea a fi cel mai smecher si mai stealth elicopter de recunoastere si atac, care sa lucreze in tandem cu AH-64 Apache. Dupa multi bani cheltuiti (7 MILIARDE DE DOLARI SUA!!!!!) si multe vise naruite, Comansul-dinte-singuratic a fost tras pe dreapta in 2004.

Americanii aveau de unde, si bani, si tehnica, si experienta. Satui de modele din epoca Vietnam precum UH-1, AH-1, OH-6 si OH-58, au initiat proiectul LX. In timp s-au prins ca ceva nu era in regula si au schimbat prioritatile, orientandu-se catre un aparat mai orientat pe treaba si mai putin multirol. Amuzant e ca toate elicopterele pe care Comansul ar fi trebuit sa le treaca pe dreapta au supravietuit si inca mai zboara pentru SUA.

Boeing-Sikorsky era un candidat natural pentru proiect si baietii s-au tinut de cuvant scotand primul Comans din cutie pe 25 mai 1995, cu primul zbor in ianuarie 1996. Testele initiale au inflacarat armata SUA care a pus deoparte banuit pentru nu mai putin de 1200 de bucati. Prin 2001 s-au mai desumflat catre 650 de bucati.

Pe hartie, elicopterul arata superb. De fapt, si in teste si-a cam facut treaba. Cu toate astea, la o analiza mai atenta, armata SUA a provocat un dezastru financiar de proportii anuland intregul proiect. De ce? Pentru ca au ajuns la concluzia ca banii destinati achizitiei sunt necesari intretinerii si modernizarii uriasei flote de elicoptere deja in exploatare. O parte dintre ei au migrat catre Apache, odata cu ceva tehnologie Comanche, unii catre proiectul AH-1Z Super Viper, dar majoritatea au intrat in fundul gros al generatiei Vietnam. In plus, SUA a fost obligata sa plateasca Boieng compensatii de aproape 700 de milioane pentru inchierea contractului.

Caracterisitici:
Echipaj: 2
Lungime: 14,28 m
Diametru rotor: 11,90 m, 5 pale
Inaltime: 3,37 m
Greutate: 3,942 kg
Sarcina maxima: 7,790 kg
Motoare: 2× LHTEC T800, 1,432 cp (1,068 kW) fiecare
Viteza maxima: 324 km/h
Viteza de croaziera: 306 km/h
Raza de actiune: 485 km
Inaltime operare: 4,566 m

Armament

1× 20 mm XM301, 500 proiectile
Lansatoare interne: 6 Hellfire sau 6 Stingers (ATAS) sau 24 Hydra (70 mm) aer-sol
Poduri optionale: 8 Hellfire, 16 Stinger sau 56 Hydra

PS: RAH-66 Comanche se comporta execrabil in Command&Conquer Generals. Din pacate, tot ce a ramas din proiect sunt aparitii meteorice in jocuri video.


Black Hawk Down este unul dintre filmele mele de razboi preferate. L-am vazut si revazut si inca ma mai uit la el de cate ori il prind pe la TV. Ridley Scott mi-a intrat la inima cu Gladiatorul (care va reveni intr-una dintre zilele de joi la Resboiu) si nu mi-a mai iesit.

Filmul se bazeaza pe cartea cu acelasi nume scrisa avand ca subiect razboiul civil din Somalia si mai precis batalia pentru Mogadishu. Nu o sa intru foarte mult in detaliile istorice pentru ca filmul e subiectul dar, pe scurt, in decembrie 1992, ambitiosul prezident dublu Bush a ordonat US Army sa sa alature eforturilor ONU de a restaura ordinea in Somalia. Operatiunea denumita cu emfaza tipic americana Restore Hope s-a incheiat complet in 1995 cand toti, inclusiv americanii si-au luat talpasita si i-au lasat pe somalezi sa se omoare intre ei dupa bunul plac, ca si pana atunci de fapt. De mentionat faptul ca americanii au trimis in zona crema trupelor speciale: Rangers, SEAL, Delta Force si SOAR, sprijinite doar de echipamente usoare gen HMMWV si de elicoptere tactice M-60 Black Hawk si de atac AH/MH 6 Little Bird.

Filmul face referire la operatiunea Gothic Serpent care a avut ca scop capturarea lui Mohammed Farrah Aidid si descrie, cu destule detalii, cum a decurs aceasta pentru trupele americane implicate, prezentand in actiunea SEAL, Ranger-i si Delta Force. Desi nu pun mana pe respectivul Aidid, Delta Force captureaza in Mogadishu un numar mare de apropiati ai acestuia si incearca sa-i aduca la baza, sub acoperirea Black Hawk-urilor, utuilizand un convoi de camioane escortate de HMMWV-euri. Aici lucrurile o i-au razna pentru ca intreg orasul se trezeste la viata si pleaca cu Kalasnikovul si cu RPG-ul la vanatoare de americani, reusind sa doboare doua Black Hawk, de-aici si titlul filmului. Restul prezinta eforturile americanilor de a recupera echipajele celor doua elicoptere sau macar cadavrele acestora. Celebra este scena pilotului de Black Hawk capturat de somalezi dupa o lupta scurta in care sunt implicati si doi luptatori Delta care s-au oferit voluntari sa protejeze elicopterul pana la venirea ajutoarelor. Nu reusesc, sunt ucisi iar pilotul, capturat si retinut este eliberat 3 saptamana mai tarziu.

Ok….luat de val am cam povestit filmul. Nu asta era ideea.

Black Hawk Down este realist in exprimare. Asta este marele lui atu. Sigur, hollywoodian clar, cu dramatism american pur sange, si totusi, pare un plus fata de alte filme de gen. Coloana sonora este absolut superba, la fel si imaginea iar distributia este si ea una de exceptie (exceleaza in englezi :-)). Scott a incercat sa redea ce s-a intampla acolo fara a supara totusi armata americana, partenera in productie, care a taiat se pare serios pentru a scoate din cadru scene un pic cam incorecte politic (pentru ei). Nici aliatii din ONU nu au fost foarte fericiti, in special pakistanezii care au fost prezentat destul de rau. Somalezii, ce sa mai spunem, sunt cam de decor iar aia cat de cat individualizati, sunt rai. Generalul si cu aghiotantul lor mestecator de guma sunt portretizari tipic americane. Oricum, daca trupele lor speciale chiar sunt precum aia din film, merita tot respectul, si nu avem motive sa credem ca ar fi altfel.

Per total dau filmului un 9.

Black Hawk Down, SUA 2001, durata: 144 minute, regizor Ridley Scott, coloana sonora Hans Zimmer, distributie: Josh Hartnett, Tom Sizemore, Ewan McGregor, Jeremy Piven, Eric Bana, Ewen Bremner, William Fichtner, Tom Hardy, Sam Shepard, Jason Isaacs, Glenn Morshower si Orlando Bloom.