Noua sigla si ceea ce am oferit ieri la parada:

Eeee, cum e? 🙂

 

Intlanire la Expomil 2011

Azi, Sâmbătă, 24 Septembrie bla-bla…

Cine poate ajunge la ora ilevăn fix, fix la capu’ lu’ patru’ş’unu, ne vor putea recunoaşte după următoarele semnalmente:

Je – ghetre alb+negru, costum roz şi joben prăzuliu. Şi nu, n-am burtă, sunt foarte-cel-mai suplu.

El, adică Alex – opinci din piele naturală, întoarsă, cioareci aproape albi, cămeşoi la fel, bâtă din lemn şi barba sprijinită. Alex a vrut să fie mai tradiţional…

Deci, cine vrea să vadă ce n-a văzut Parisul… TBT 8×8, două chiar! Saur 3, alături de Saur 4, Rafale cu cocărzi româneşti! Submarine nucleare, alea… cum dracu’ le zice? Porthidroavioane! Multe! Tancul românesc TR-85M2 şi viitorul tanc de care nu ştie nimeni nimic, dar care există – pe bune, vi-l arăt eu p-acolo, c-au zis că mi-l aduc să-l plimb cu lesa, niţel  – pe cuvânt!

Plus că, dacă mergeţi cu mine o să cunoaşteţi personalităţi: Lady Gaga, Ceac Noris şi alţi jurnalişti care, dacă vedeţi că la apariţia mea vor împinge mulţimea şi se vor apropia în viteză cu câte ceva sănătos în mănă… să fiţi siguri că m-au recunoscut şi vor dori să îmi prezante omagiile lor…

Plusc că, nea’ Gabi (cică şi ieri m-a pândit ca să îmi mulţumească pentru că l-am făcut de vreo câteva ori ministreţ) va fi prezent şi veţi avea ocazia să daţi mâna cu el, în timp ce veţi încerca să-i ţineţi mâinile departe de gâtul meu şi veţi cânta imnul ca să nu se auză în jur cum mă felicită cu din alea, gen ” ‘tu-ţi blogu’…”, etc.

Dacă nu credeţi ce v-am spus, întrebaţi-l pe George_GMT cum a fost mutat SAUR-2 ca să n-apuce el să-l vadă ieri (George, m-a costat ceva… dar ţi-am făcut-o! 😛 )

🙂

Bre, acuma serios vorbind.

Alex şi cu mine vom fi la capătul liniei tramvaiului 41 – capătul din apropierea Romexpo – şi vă vom aştepta, începând cu ora unsprezece. Niţel, nu mult, că pierdem expoziţia dacă nu vă grăbiţi.

Pentru contact, încercaţi la 0727 486 192 – Alex şi 0730 021 977 – Iulian.

Numai să nu sunaţi la mine ca să întrebaţi cum se ajunge la Romexpo dinspre X punct al Bucureştiului, că nu ştiu d-astea.

Cei care ajung mai târziu pe la exploziţie şi vor să ne pozăm lângă TBT sau Rafale M, daţi un telefon că de stat… ne vom lungi pe ceva timp. 🙂

P.S.: Bre, care rămâneţi acasă, vedeţi să nu profitaţi de lipsa noastră şi să vă luaţi iar de bucle ca pe subiectele cu nea’ Traian! 🙂

 

Din invataturile lui Mihais catre Resboiu: Vizita la Expomil

– Bre, sa nu le spui că eşti din Călăraşi! (El)

– De ce bre? (Eu)

(El) – Mă plimbam io ca omu’ printre puşti şi obuze, când, jap imi sare o blondă în faţă: ”dvs de unde sunteţi?”… io, ca Bulă – ”din Braşov!”, la care ea zice – „aa, atunci nu aveţi voie aici!”

(Eu) – ….

*

P.S. – A zis ca nu cere drepturi de autor. Am martori, da? 😀

 

Poze de la Muzeul Aviatiei: Resboinicii, in vizita de lucru!

De la stanga la dreapta: Raptor, Victor, George GMT, Resboiu, Marius

Da bre, e chiar Sniperu'! Multumiri lui Alin pentru poza, dar mai ales pentru amabilitatea si rabdarea cu care ne-a suportat pe cap 🙂

Si una pentru conu’ Alex Neagu: bre, uite ce ai pierdut!

Iar acuuuum, vedeta!!

In premiera pe Resboiu, multumita lui Marius care ne anuntase ca vom avea parte de o surpriza daca mergem si la Muzeul Aviatiei:

Eh, ce ziceti?

E frumos foc, asa uratel cum este el..

 

Avanpremiera la Marea Confruntare: Echipa mea!

– Stai… Da, nu zic încă. Da.., suspans. Ştiu!! Stai niţel!

Deci da.

Vreau să vă spun că nu am văzut în viaţa mea atâta răutate şi atâtea răutăţi.

– Da, de Alex ziceam, stai acolo cuminte!

De Alex ziceam.

În ultima vreme doar nu mi-a întins, cu o mână, sărăţele, iar cu cealaltă să mă pocnească în cap cu un portavion.

– Nu, vorba vine. Taci din gură, că vorbesc cu băieţii şi fetele de pe… Aoleu, nu face faţa aia… Dacă plângi, nu mai mă joc cu tine!

Nu, nu am turete d-aia precum aţi văzut în filmele cu dolari.

Revenind. Să vi-l zic: în fiecare zi m-a sunat de „n” ori ca să stabilim cum va fi cu confruntarea. Evident, o făcea numai în momentele la care eram ocupat la job, meşteream improvizaţii burlăceşti prin bucătărie, eram pe tron, furam din buzunare în 139 (e criză, trebuie să fac şi d-astea…), eram la bere cu un militar şi două mândre de la Poli, sau dormeam visând că Mihai a trimis articolul pentru Vinerea Istorică şi voi eraţi super încântaţi pe tema asta.

– Da, zic şi că îl sunam şi eu, acuma zic!

Îl sunam şi eu. Bre, n-am văzut frate!! Cum deschidea telefonul, imediat se ivea ceva de făcut: „Stai că te sun eu că am puţină treabă. Ştii, pisica vecinei a rămas în copac şi nu vrea să coboare…”, „Frate, stai că te sun eu în două minute că a eşuat ultimul exemplar de balenă movă şi mă duc să o împing cu umărul… ştii că eu sunt milos. Hai că te sun eu!”, „Bre, nu pot vorbi acum pentru că simulez o misiune pe Marte şi mi-am înşirat unicornii de pluş pe covor, pe post de roboţi: ăla galben e Zdreanţă, pe cel roz l-am botezat Rex, iar pe ăla mov îl cheamă Azor. Hai că te sun eu cum termin simularea, că ştii… eu sunt ca şi pe Marte, deci nu aş avea mobil”.

– Da, ştiu că şi ţie îţi plac uniformii… unicornii pufoşi! Alb e al tău? Sigu îl batem pe Alex, dacă al tău e alb. Da. Acuma lasă-mă, că mai am de zis niţel.

Deci da.

Şi nici timp de postat pe blog nu am avut, în vreo ripostă faţă de loviturile sale mişeleşti. Dar, sunt sigur că pentru blasfemia cu Rafale are să fie ars pe rug. De două ori.

– Gata, zic. Zic şi de tine, normal… Hai că zic acuma! Nu? Nu încă? Aaa, vrei melodie pentru intrat în scenăăă… Bună idee!

Deci!

– Cum naiba să cânt eu? Vrei să fugă lumea din faţa calculatoarelor? Stai, stai… nu pleca! Hai, bine, dar numai niţel, da? Cântăm împreună refrenul doar. Doi, trei şi:

If you can’t stand the way this place is

Take yourself to higher places.

– Da, doar atât. Hai că bag piesa, să faci aşa doi-trei paşi ca şi cum ai merge către ring cu gluga halatului trasă peste ochi. Ştiu că nu te împiedici, ştiu, dar hai să repetăm. Gata? Muzica:

– Super!

Aoleu, era să cadă, cum mergea ea aşa cu gluga pe ochi. Da, e o ea.

– Zic acuma fetiţă, că prea-i ţin în suspans. Da, haide şi tu lângă mine, să te cunoască lumea! Aşa, fă şi câteva mişcări de fandare apoi stânga-dreapta-stânga precum tipul ăla rău cu cicatrice din Avatar atunci când s-a suit în robot. Aşa! Aşa!

Doamnelooooor şi dooomnilor! Pentru întîia dată participantă la Galele Resboiu… Agnes şi unicornul cel fluffy! Şi cu mine! Toţi trei, vom forma echipaaaaa…

– Păi nu ziceam că ne zicem echipa Racheta, precum în Pokemon? Nu suna mai îngrozitor aşa? Eeeei na, aşa suna mai mult înrozitor. Stai, staaaai, unde pleci? Nu mă poţi lăsa singur cu unicornul pufos… Gata, fie ca tine, numai vino înapoi. Nesuferită mică!

Deci:

… echipaaa „Trei purceluţi”!

– Eu ţi-am zis că mai bine ne numeam „Racheta”… uite-i cum râd! Hai, intră, să te cunoască lumea. Ia şi unicornul ăla…

Agnes şi unicornul pufos:

Dacă alege Alex aia cu echipa Racheta să vedeţi ce-i jumul unicornii de puf!!!

 

La un an de Resboiu. Bilant.

Statistica pe primul an de Resboiu

 

Adunate, au fost 729 articole si 3749 comentarii.

La mai multe!

 

1016… si la mai mare!

Virtual, bem o bere cu noaptea in cap: ziua de ieri a insemnat pentru blogul militaur Resboiu un nou varf – 1016 vizitatori unici in 24 de ore!

 

Cel mai prost din curtea scolii

„www.drogurile costul unui kilogram”

Căutare pe internet. Cuvintele astea au trimis către blogul Resboiu.

Într-o altă curte, am văzut că ei au rubrica „Google te ajută, dar nu te face mai deştept”.

„Cel mai prost din curtea şcolii” va scoate la lumină trăsnăile cele mai simpatice, ori şocante, care vor trimite către Resboiu.

Şi o căutare idioată de pe la Ei:

„why does my dog eat poop”

🙂

 

Pozele de Duminica dimineata (07.03.2010)

Uite aşa m-a tras curentul... Casa de Colon /Muzeul Cristofor Columb, Las Palmas de Gran Ganaria

La întoarcerea din insulele calde, am vizitat Muzeul Militar Naţional, Bucureşti. În imagine, Alex Neagu şi un Panzer IV, iar în lateral un SU-76

Alex Neagu si TR-85M1A

În poza asta păream un minoritar prins la furat fier vechi :)) - Alex zicea că se termina WW2-ul pănă reuşeam eu să intru în tanc. Deh, Renault R-35, de doar vreo 10 tone