La începutul secolului XX, politica (sau diplomaţia) canonierelor, a reprezentat în teorie apărarea drepturilor de proprietate ale investitorilor occidentali în ţările înapoiate. În practica dovedită, majoritatea acţiunilor canonierelor au asigurat bunăstarea şi prosperitatea continuă a deţinătorilor occidentali de obligaţiuni guvernamentale locale, sporind presiunea asupra statelor mici să işi crească impozitele faţă de propria populaţie, pentru a-şi putea achita datoriile către deţinătorii străini de obligaţiuni.
Mai încoace, motivându-se temerile faţă de agresiuni din partea celor de dincolo de cortina de fier, puterile, indiferent din ce parte a cortinei se găseasu, au migrat dinspre apă către uscat, construind baze militare.
Pe scurt, evoluţia machiavelică a colonialismului, a vasalităţii şi a sclavagismului, cu adaptările potrivite.
Administraţia Obama, confruntată cu criza economică mondială dar şi cu pokerul geo-politic actual, se vede forţată să renunţe la planificatul scut antirachetă ce urma să fie amplasat în statele din Europa de Est, Balcani, Turcia şi Israel. Prezenta ameninţare iraniană şi necesitatea suportului Rusiei în viitoarele negocieri cu Teheranul, sunt cu siguranţă, împreună cu costurile ridicate şi problemele economice actuale, motivele pentru care s-a renunţat la scutul static anti-rachete balistice intercontinentale.
Însă, ca la orice contract/înţelegere/tratat, s-a găsit o posibilitate de a face cam acelaşi lucru, ocolindu-se termenii care trebuiau respectaţi.
De ceva timp SUA doreste înlocuirea sistemelor statice cu unele mobile, flexibile şi adaptabile, posibil chiar cu cheltuieli reduse, care să aibă la bază sistemul naval modular RIM-161 SM-3 AEGIS Ballistic Missile Defense.
Aşadar, US Navy va prelua rolul de scut al NATO împotriva săgeţilor pe care la un moment dat, posibil ca indienii cei răi să le tragă asupra asupritorilor cumsecade.
Evolutia de-a lungul istoriei a cuprins următoarele faze:
– dacă ne atacaţi, e posibil să pierdeţi războiu;
– dacă ne atacaţi, ne vom apăra împreună cu vasalii noştri;
– dacă ne atacaţi, noi avem aliaţi puternici;
– dacă ne atacaţi prin surprindere cu arme nucleare, vă vom prinde pe radare şi trimitem la rândul nostru bombardierele cu arme nucleare la bord;
– şi aliaţii noştri au bombe nucleare;
– şi aliaţii noştri au rachete cu încărcături nucleare;
– v-am spart preventiv, ca să nu mai aveţi cu ce să ne atacaţi (metoda Israel);
– loviţi săgeata indianului – relativ succes în timpul primului război împotriva irakului;
– „we didn’t knew it’s invisible” – Yugoslavia (multumesc Mirco ca mi-ai amintit 🙂 )
Pe parcurs, s-a văzut că în cazul unui conflict asimetric de durată… David învinge pe Goliath, dar nu a luat nimeni în seamă şi chiar în prezent unii se chinuie să demonstreze contrariul motivând democraţia şi terorismul precum alţii cruciadele şi creştinizarea.
În viitorul apropiat, ne vom subjuga unui nou concept – loviţi săgeata indianului, la scurt timp după ce a părasit arcul. Sau nu? Nu…, pentru că în spate se află un alt concept vechi, acela de a purta războiul dincolo de propriile graniţe. În care, „noi” suntem cei mici şi expuşi la hotarele hegemonilor şi în capetele noastre se vor sparge primele valuri ale unui posibil viitor atac, iar până la stingerea conflictului, puternicii aliaţi nu vor primi nici un fulger în propriile lor curţi.
Peste câţiva ani, prezenţa distrugătoarelor americane cu sisteme AEGIS si SM-3 -uri la bord, vor fi prezenţe obişnuite prin porturile baltice şi ale Mării Negre, adevărate baterii antirachetă plutitoare. Conceptul bateriilor plutitoare şi al battleship-urilor de protecţie costieră s-a dovedit a fi unul greşit, în trecut, ca şi cel al Jeune Ecole, etc. Exemple se tot găsesc, dar cine să le ia în considerare?
Sau, mă înşel: dublul rol de baterii antirachetă şi prezenţa precum a canonierelor de la începutul secolului XX, va reprezenta un succes sănătos până când un nou concept va solicita alocarea de fonduri noi pentru o mai bună reprezentare şi protejare a intereselor economice şi politice ale unei mari puteri prin statele amărâte.
Resboiu - military & co. 